Randonneurs 1000 – aventura ciclista din 2017

In 2016 am avut tentativa de a parcurge 1000 km in 3 zile (de fapt sunt 75 de ore ceea ce inseamna ceva mai mult de 3 zile), dar am avut 2 probleme : cea a unei rani in partea dorsala si cea de motivare. Sunt convins ca abandonul a fost din a 2 a cauza, totusi luand-o rational, nici acum nu as fi continuat o cursa la care eram la jumatatea traseului si la jumatatea timpului limita urmand sa vina o urcare si mai mare ca cele de pana acum.

Dar sa revenim la subiect, 2017 aduce un traseu aproape normal; de ce spun aproape, pai majoritatea turelor mele pe sosea au maxim 5-600 m diferenta de nivel pe 100 km, deci la 1000 m-as simti confortabil cu 5-6000 m de urcat. Tura propusa are undeva la 9200 si ceva, deci cam cu 50% mai mult decat sunt obisnuit. Totusi sunt cateva urcari : Bratocea, Bucin si Feleacu care (impreuna cu urcarile pregatitoare) aduc cam 3000 m adunati, deci restul turei ar avea difernta de nivel normala, cu care eram obisnuit.  Totusi ma ingijora finalul : initial fusese pe la Cota 1000 prin Targoviste apoi schimbata prin Breaza – Valea Lunga. Stiam ca mai sunt niste urcari abrupte pe final, dar asta e : macar sunt scurte (alergabile ca sa zic 🙂 ) ;  Ma inscriu si planific ca il voi parcurge in aprox 40 de ore moving cu 20 de pauza, deci cam pe la 60 de ore in total ca sa fiu luni seara acasa. Cele 5 zile de vacanta de Sf. Maria trebuie impartite intre tura de 1000 si o tura la mare cu familia; deci motivatia de a-l termina pana luni seara este cu atat mai mare.

In saptamana pregatitoare m-am cam odihnit, am bagat doar naveta zilnica pe bicla cam 15 km + un 20 km de alergat relativ usor. Vineri seara eram emotionat dar in stare perfecta, nici o durere. Tot in saptamana pregatitoare am mancat mai mult ca sa adun ceva rezerve, ajunsesem la un 62.3 kg de la 61.5. Nu am avut un regim special, doar am mancat mai mult si am facut mai putina miscare.

Imi fac un plan impreuna cu Horia Vasilief si Csaba Nacu ca in prima seara sa ne cazam in Reghin 413 km, apoi in a 2 a la Rupea, urmand ca in ultima zi sa avem doar 270 km pe care sa-i parcurgem relaxati. Suna bine planul in teorie….

 

Ceasul suna la 4:45 , am micul bagaj facut intr-un rucsac Salomon de 15l (m-am tot gandit la variante fara rucsac dar toate dadeau eroare… echipamentul folosit : minichei Merida, 2 x camere, pompa, card, bani si buletin, telefon mobil, baterie rezerva, casti mici, 2x geluri, 2xtricouri, pantaloni lungi de alergare, pantaloni scurti ciclism, jeaca de ploaie chiloti, ciorapi, ceva mancare concentrata, o banana, chei de casa- toate cam pe la 1.8 kg deci relativ usoar, dar nu le puteam pune in vreo borseta de ghidon sau spate datorita volumului hainelor, asa ca raman la varianta incomoda a rucsac-ului.

Ajung la 5:45 dupa ce mananc bine si linistit acasa, completez declaratia, imi iau brevetul, salut cunoscutii si pe cei mai putin cunoscuti si pe la 6 si ceva, dupa o mica sedinta tehnica se pleaca in aventura. Am inteles ca in Miercurea Ciuc, circulatia in oras e inchisa datorita unui concurs ciclist 🙂 – eh, mai e de mancat o paine pana acolo.

Se pleaca relativ incet pana la iesirea din Bucuresti apoi usor usor se accelereaza, deja se formeaza plutoane, eu raman undeva intre primul si al 2 lea pluton alaturi de inca 3-4 ciclisti, asa ca trag sa prind trena primului pluton. Imi dau seama ca nu e tocmai ok sa trag (vad puls max 190) atat de devreme, dar sunt odihnit si o data ajuns in spatele ultimilor din pluton, lucrurile se linistesc o perioada. Rulam la un prietenos 35-36 la ora, DN1 e liber, totul pare super. Spre Ploiesti se accelereaza si mai mult, unii biciclisti incep sa se desprinda. Eu nu inteleg de ce nu ne ajutam la o tura atat de lunga, 35 la ora e mai mult decat ok, dar se sprinteaza spre 40 la intrarea in Ploiesti. Ma gandesc sa las balta plutonul fruntas si sa incerc sa ma combin cu alti ciclisti, dar in Ploiesti vad cu stupoare chiar strig la ei ca cei din fata se duc spre Brasov desi era clar indicator de Valenii de Munte. Eu o iau pe drumul bun si imi mentin ritmul care imi place 30-32 la ora. O data ce ies din Ploiesti ma surprinde un vant frontal (vantul bate in general de la munte la campie…) si reduc pe la 26-27 , chiar trag nitel sa mentin, intru in Boldesti Scaieni, ma uit in spate, nimeni, stiam ca mergind pe drumul optim scutisem vreo 2 km + niste stopuri, dar nu aveam cum sa ma distantez de ceilalti pedaland singur. Continui pana la Gura Vitioarei (unde imi aduc aminte de alergarea ultra de la Valea Plopului) si in sfarsit vad in spate un grup de ciclisti. In Valeni ma prind si raman cu ei pana la pantele de la Maneciu. Aici imi propun sa o iau mai incet intrucat vine urcarea de la Cheia si Bratocea. Ajung la checkpoint, validez brevetul, iau niste apa si continui. Urmeaza cea mai neplacuta parte a cursei, DN1A intre Maneciu si Cheia, un drum frumos de altfel daca nu ar fi circulat de camioane sau daca macar acele camioane ar avea o medie mai mare de 25 la ora. Prind pe urcare o taratoare prafuitoare pe care la vale o depasesc, dar nu reusesc sa ma mentin pe urcari. In spatele ei alte camioane, masini, un deliciu de noxe – trebuie sa fiu atent la maxim, cat de bine si usor s-a mers pe DN1…..pe atat de naspa e bucata asta. Observ ca unii biciclisti nu-s stresati si trec prin dreapta milimetric pe langa rotile camioanelor. Eu prefer sa o las moale si sa incerc sa respir mai rar si cand nu accelereaza magaoaiele. E o tehnica eficienta la efort mic dar pe timp lung ma oboseste si sunt 18 km adica 45 minute. In sfarsit in Cheia opresc pentru o Cola, vine urcarea de la Bratocea.

   Pauza la Izvor pe Coborarea de la Bratocea

Ma intalnesc in sfarsit cu Csaba si Horia de la Rutierii Magurele si hotaram sa mergem impreuna. Csaba prefera sa plece mai repede intrucat zice ca merge mai incet. Facem un grup de vreo 6 ciclisti si incepem urcarea pe Bratocea. Avem noroc ca nu mai sunt camioane, urcare e chiar ok, pe drum ii salut si pe alergatorii de la recunoasterea Ciucas X3 (va fi pe 9 sept. 2017). Pe urcare vad cu stupoare ca incepe sa-mi placa. Adica pe plat-ul de dinainte de Ploiesti aproape ca mi-am dar sufletul si acum pe urcare cu 13-15 la ora am senzatia ca ma odihnesc. Vine si binemeritata coborare, luam apa de la Izvor si ne indreptam spre Sacele. Aici facem dreapta spre Tarlingeni si stupoare, bicicletele incep sa mearga singure 🙂 ; plutonul nu prea mai are sens, rulam cu 37-40 singuri si cu vant din spate. Cineva face o gluma, ca daca tine asa, terminam maine pe la pranz :), dar minunea asta tine cam pana la Sfantu Gheorghe. Media este de 31 la ora pe 200 km dar o foarte mare parte din ea se datoreaza plutonului pana la Ploiesti si a vantului din spate de la Bratocea si pana la Sf. Gheorghe. Aici cautam o terasa si mancam la ”Calu Balan”. Mancarea e buna dar cam grea si afara s-a facut extrem de cald intrucat e ora 14. Hotaram sa pornim mai lent ca sa ne tihneasca mancarea, dar se merge cu 28-30 la ora, adevarul e ca pare incet dupa cum s-a mers pana acum, dar dupa 10 km eu fac eforturi mari sa tin plutonul, imi e extrem de cald, beau 1.5 l apa in 30 min si hotarasc sa raman singur mai in spate. Le zic celorlalti sa nu-si faca griji, rulez mai incet, cu pauze mai mici si in ritmul in care ma simt mai bine. La 24-25 la ora incep sa-mi revin, problema e ca dupa Baile Tusnad spre Tusnad sunt niste dealuri care nu-mi cad deloc bine. Am sensatia ca ma tarai, asa ca iau deja primul gel si fac o pauza mai mare pentru hidratare. Sunt 41 de grade, am mai facut ture pe vremea asta dar scurte, pana in 70 km, iar acum sunt la km 240 din 1000. La fel ca si la alergare, canicula este inamicul meu nr.1, pot rezista nemancat, fara apa, in frig, dar pe canicula pur si simplu ma opresc…. e primul moment cand ma gandesc la abandon dar vin apoi cu 2 contraargumente : sunt inca ok fizic daca ar fi racoare si pot rula noaptea mai mult cand va fi racoare. Totusi planul initial de a junge la Reghin pare din ce in ce mai de nerealizat, ma gandesc ca voi inopta in Praid sau Sovata.

Pornesc usor si ajung la M. Ciuc unde sunt numai 33 de grade. Aerul uscat + temp mai scazuta ma invioreaza asa ca dupa o pauza foarte mica de realimentare cu apa pornesc spre Gheorghieni , sunt 53 km si ii parcurg in aprox 2 ore. Cu 19 km inainte de Gheorghieni ma intalnesc cu plutonul din fata. Stau la masa la un restaurant, dar eu ma bucur ca mi-am revenit, nu mai vreau sa fac pauza asa ca ajung la Lukoil Gheorghieni, bifez brevetul si ii astept acolo ca sa vedem ce facem. Este ora 20, sunt 26 de grade dar mai sunt doar 1.5 ore de lumina. Baietii zic ca vor sa manance in Gheorghieni, se pare ca eu ii prinsesem pe o pauza de hidratare. Imi dau seama ca mi-ar prinde bine niste calorii dar pe de-o parte nu imi e foame, abia de am saliva in gura (lucru care mi-a lipsit cu desavarsire intre Tusnad si M. Ciuc – trebuia la fiecare 2 km sa umezesc gura si buzele cu apa din bidon; eram hidratat ca simteam lichidele in burta dar nu ajungeau ca sa hidrateze gura, atat de cald era 😦 ) si hotarasc sa mai merg 20 km si sa ma cazez si sa mananc undeva inainte de pasul Bucin. Plec singur spre Praid : 53 km din nou si primii 20 km ii parcurg lejer cu 30 la ora, e racoare, liber, mi-am revenit, dar incepe urcarea si ma resimt. Sunt la km 333.3 la o treime asa ca pot cauta cazare; problema e ca nu gasesc, e Sf. Maria si totul full. Pedalez in continuare si atac Bucinul, s-a facut noapte asa ca imi pornesc frontala. Urcarea nu e abrupta, cam 4-5% dar din pacate e lunga, cam 8 km, desi GPS-ul imi zisese ca Pensiunea Bucin din varf e la numai 6.5. Ceilalti imi zisesera sa am grija la ursi, dar afara de vulpi si veverite sau ce animale mai erau cu ochii mici si apropiati, nu am vazut. Ma enerveaza lungimea pantei asa ca mai fac excese si ma resimt la muschii destul de obositi, dar incepe valea si cea mai faina parte a excursiei. Drumul e bun, frontala e incarcate, traficul foarte redus , soferii chiar prietenosi (probabil ca ma considerau motoreta) . 11 km de coborare pana in Praid imi iau toata oboseala, racoarea primita ma revigoreaza complet asa ca ma gandesc sa mai merg 10 km sa caut cazare in Sovata. Ajuns aici, aceeasi problema, sun la vreo 10 pensiuni, toate full, se face ora 23 si nu prea mai raspunde nimeni, gasesc un cetatean si ii cer niste apa pentru bidon – celalalt l-am pierdut pe coborarea de la Bucin – daca maine e din nou canicula o sa trebuiasca sa opresc mai des…

Asa ca vad Reghin 43 km…. ce sa mai, inca un maraton, doar sa nu fi dat camera pentru ca eu am zis ca ajung in jur de ora 0 si e clar ca o sa ajung spre 1 noaptea…. Drumul e bun, sunt ceva pante dar nu ma sperie; problema e ca e intuneric complet pana cand rasare luna si incep sa vad chiar si fara frontala. Senzatia e super, tin frontala aprinsa pentru semnalizare in trafic dar altfel as fi putut rula la lumina lunii. Inainte de Reghin vine o coborare puternica, apas pedalele la max, sunt nerabdator; vad luminile pensiunii Adra si poc, dau intr-o groapa foarte mare, abia reusesc sa nu cad de pe bicicleta dar in 500 m raman pe janta pe fata. Ma gandesc ca doar o pana e paguba cea mai mica, totusi roata pare in regula. Ma enerveaza ideea de a face pana in intuneric asa ca o iau la fuga la vale spre pensiune. In 5 min ajung deci sa fi fost 1km si ceva maxim; alergarea imi face bine, muschii se detensioneaza, daca ma si cazez si fac o baie ce sa mai, sunt la km 413 printre primii probabil. La pensiune e deschis dar nu raspunde nimeni… oricum mai departe nu ma duc, dorm la receptie, aste e, cand apare si proprietarul somnoros. Ii povestesc cine sunt si de unde si cum am venit, se cruceste si imi da cheia de la camera.  Brusc ca o naluca apare alt ciclist care ma intreaba daca am camera dubla sau single. Eu facusem rezevarea single dar banuiam ca e dubla camera si asa era. Nu mai stam la discutii, mergem in camera, baie, ceva mancare usoara de recuperare + saruri apoi somnic.  Pe la 2 dormeam in sfarsit, am pus ceasul sa sune la 6 dar la 5:45 ne-am trezit de buna voie. M-am dus sa-mi fac pana si la 6 si ceva ne punem in miscare. Bogdan -ne prezentam abia dimineata dupa ce deja dormiseram impreuna si ne durea fundul pe amandoi  🙂  – validase deja la Lukoil Reghin, asa ca validez doar eu brevetul si ne indeptam spre Cluj. Drumul este frumos dar destul de dificil, sunt pante multe si calitatea asfaltului lasa de dorit. Imi e frica sa nu se rupa vechea bicicleta Rossin, dar dupa 4 ore si ceva suntem in Apahida si de aici (dupa evident inca o urcare naspa) vine Cluj-ul si tocanita si fructele si odihna, toate foarte binevenite inainte sa ne luptam cu Feleacu. Pe drumul spre Cluj prindem cativa ciclisti istoviti pe care ii depasim, iar eu deja simt ciudatenia de la Bratocea : ma simt bine pe urcari – aici ma distantez de Bogdan dupa care la vale si plat trebuie sa trag ca sa-l prind. Oare sunt un catarator nedescoperit inca ?!! 🙂

De la Ioana si Mihai Denes nu ne vine sa plecam, dar vrem sa ajungem macar la Sighisoara, Rupea pare cam nerealist si nici nu stiu unde ne putem caza acolo. Dupa popas suntem atat de chiauniti incat o luam spre Oradea, imi dau seama ca e drumul spre Floresti si nu spre Feleacu intrucat panta e prea mica, asa ca na intoarcem si corectam cursul. Urcarea a fost dificila dar si rasplata bine meritata apoi; dupa 6 km de uurcat urmeaza 18 de coborat si bonus avem si vant din spate (era o zi buna de tras pe segment daca nu mai erau 450 km de facut…..) Mare noroc cu vantul pe tura asta, in sudul tarii nu poti avea asa ceva, adica deloc din fata. Trecem ca si cu vantul prin Turda si ne indreptam spre Tg. Mures. Aici vantul e cam lateral, daca o luam spre Alba Iulia era exact din spate, dar acum prea suntem pretentiosi, e bine ca nu bate din fata. Incet incet, eu cedez, nu mai tin 30-ul care era pana acum extrem de usor, raman in urma lui Bogdan intrucat nu prea sunt dealuri (paradoxal, oricat de obosit eram, pe deal il prindeam usor pe Bogdan) La intrarea in Tg. Mures oprim la Auchan ca sa luam niste batoane proteice, imi fac griji daca nu o sa clachez intrucat am luat ultimul gel si nu pare sa fi avut mare efect. Bag si batonul si parca e mai bine, pana la Sighisoara sunt 55 km, deci 2 ore ar trebui. Faceam poate mai putin de 2 ore daca nu incepea poaia. Mi-a fost frica sa cobor pantele pe ploaie cu viteza asa ca iar am ramas in urma desi aveam forta sa trag. Sighisoara e destul de lung, sunt ud peste tot si incepe sa-mi fie prima oara frig intrucat nici nu trag. Ajungem la Lukoil, bifam brevetele si incepem sa cautam cazare. Am aflat ca mai trecusera doar 2 inainte: Ciociu Adrian 56:50:00 si Ion Lucian Cristian 54:15:00  – Am aflat de pe Facebook la final – felicitari pe aceasta cale pentru ritmul excelent !!!  Oricum nici timpul nostru nu era un rezultat prost pana la urma. Din calculele mele, ramaneam in carti pentru luni seara si daca dormeam in Sighisoara. Problema e insa aceeasi ca la Sovata : nu e cazare de Sf. Maria….gasim la Hotel Corrona cu 350 lei/noapte (adica max 5 ore…..) dar ce sa facem, ne indeptam cu sictir spre Corrona, aflat bineinteles in directie opusa fata de Bucuresti. In centru, Bogdan are marea inspiratie sa intrebe de cazare la un ApartHotel si gasim acolo o varianta mai ieftina, mai faina (garaj de bicle, bucatarie, AC, tot ce vrei). Nu e inca ora 22 si noi stam la caldurica si ne uitam cum ploua afara; probabil ca altii pedaleaza, dar la 16 grade si ploaie e criminal sa te opresti din pedalat – risti soc hipotermic ! Ma schimb si ma duc in oras PE JOS in ALERGARE USOARA sa iau de mancare. Facem o tocanita de legume cascaval + alte lucruri din supermarket. As fi vrut sa iau mancare gatita dar terasele erau pusti si dura mult sa pregateasca ceva. La fel ca la Sovata, ora 22, toata cazarile pline si nimeni pe strada sau la terase – destul de ciudata treaba, prin alte tari e plin de lume si mai si gasesti usor loc de cazare….

Dimineata ne trezim la 5:30 si cu greu lasam confortul ca sa plecam la 6, mai sunt 340 km, deci azi ajungem acasa :). Drumul e bun dar cam circulat si desi a plouat toata noaptea, evident ca incepe din nou ploaia. La Rupea, aproape ca e Rupere de nori, stam intr-o benzinaria la un sandvish si cafea si ne pregatim pentru ce urmeaza. Stiu ca drumurile o sa fie rele, din DN1 de la Sinca Veche o sa ne facem fundul praf – si masinile cedeaza, ma gandesc serios sa merg pe DN1 si sa ocolesc Sinca-Zarnesti, dar mai vin si alti ciclisti printre care si bulgarul si o luam pe drumul din traseu. Bucata Rupea-Hoghiz-Sercaia e foarte faina, e bine asfaltat, nu sunt pante mari si e si frumos : drumul bisericilor. Ploaia se reduce si la Sercaia se opreste de tot. Dar de aici dupa inca 5 km de DN urmeaza un drum de beton execrabil care da in DN73 care e si el foarte prost. Trec multe masini cu nr . straine, ma gandesc ca e un drum pitoresc, leaga Fagarasul de Rasnov si e pacat ca de ani de zile e o ruina. Dupa 10 km gasim un sofer cu masina in pana, avea nevoie de o roata cu tot cu janta…. ii zic lui Bogdan sa ne odihnm pana la Zarnesti, cat timp e drumul rau, sa mergem incet si cu atentie.

Dupa ce am urcat la 2 km de Zarnesti vine o coborare pe asfalt bun : acceleram si ne bucuram de cei 10 km de la Zarnesti pana la Ransov. Mi-au revenit fortele, ne apropiem de casa, trag spre 30 la ora cu vant lateral nitel din fata, dar Bogdan ramane in urma si prefer sa raman cu el; si el a facut la fel de multe ori cand am ramas si eu in urma ! La Lukoil Rasnov realizez ca mi-am pierdut brevetul (la Sighisoara la cazare probabil…) dar Ioana mi-a zis ca nu e nici o problema atata timp cat am dovada ca am trecut pe acolo. Traseul e inregistrat corect pe Strava pana acum si facem si o poza.

 Lukoil Rasnov – fara brevet 😦

Plecam toti 4 spre Bucuresti, mai e putin…. sau asa credem cel putin cand ajungem sus la Paraul Rece si incepem coborarea pe langa masinile ce stau pe V. Prahovei. Cei 2 baieti (Savian si Catalin – mai tineri ca noi…) s-au dus inainte pe catarare, dar acum la vale ii prindem si ne regrupam la iesirea din Sinaia. Sun sotia si mama sa le asigur ca ajung in seara asta  acasa, sunt 110 km si e ora 16 , dar….. drumul nu e prietenosul DN1 ci ne duce prin Breaza – Adunati si de aici incepem sa orbecaim. Bogdan zice ca stie unde e Valea Lunga ca a mai fost la un brevet care a trecut pe acolo. Doar ca el a venit din alta directie, iar indicatoatele sunt ca in Romania : Spre Valea Lunga trebuie sa stii ca faci dreapta pe Plaiul apoi zeci de intersectii unde avem noroc ca oamenii ne indruma corect. iesim pe un drum la vale abrupt (de pe Sultanul) si sunt nevoit sa ma las pe spate ca la MTB), apoi cateva catarari pe masura, la 2 ma dau jos si alerg, ma simt mai bine asa, imi e dor de alergat si  mai ales fundului :). Pana la urma ajungem in Valea Lunga, ajungem la podul care trebuie, o sun pe Carolin si vad semnul catre CP10. Foarte bine ca a fost lumina. Ar fi fost tare neplacut sa ne orientam noaptea pe acolo, ok aveam GPS-ul dar trebuia oricum ar fi trebuit sa oprim foarte des ca sa ne uitam pe unde mergem.

La ora 18 suntem in CP10, deci am facut nici  30 km in 2 ore si mai sunt 92, deci tot ne prinde putina noapte. Ne odihnim nitel si plecam toti 4 spre Bucuresti prin Moreni. Pana la Moreni nu ne-am ratacit, apoi trebuia sa o luam spre Filipestii de Padure la un sens giratoriu. Am ajuns in drum fara sa trecem de sensul giratoriu, asa ca am scos telefonul si am pornit Google Maps si netul; aveam si Strava 30% si bateria de rezerva kaput. Deci hai repede ca sa ajungem acasa si sa nu se piarda bucati din tura. Suntem obositi, reusesc sa gasesc drumul spre DN1A si opresc Google Maps, pun telefonul in mod avion si mai sunt doar 48 km (44 ma corecteaza Bogdan intrucat Arcul de Triumf e mai aproape de noi decat centrul Buc) – deci mai avem un maraton pana la final si se lasa noaptea. Pornesc ultima oara frontala, tinem 27-28, eu as putea 30 cred, sper, dar  nu mai conteaza, ramanem impreuna pentru ca de aproape 600 km am mers asa si a fost mult mai bine decat sa fi pedalat singur.

Incep sa ma gandesc la Cris, sotia, la cea mica, la mare, maine merg cu vehiculul cu doar o pedala 🙂 ce simplu o sa fie 🙂 si la 21:56 intram in Bucurestii Noi, he he, suntem inainte de 22, da am tras ceva, la 22:15 suntem la arc si ne luam binemeritatele diplome. Poze, pupici, suntem invingatori, a fost o aventura minunata.

Date, statistici, concluzii, contuzii :

• Moving time 42:50 pentru 1037 km Media Moving 23.93 km/h  – fara V. Lunga si rataciri ar fi fost 40 ore moving cu 25 la ora – asa cum fusese planificat
• Total Time 62:20 pentru 1030 km (7 pana acasa)  – 60 ore estimate pentru exact 1000 km
• 20 ore de pauza in 3 zile din care doar 10 ore dormite, 3 de repaos si 7 de alimentare, validare, cautare cazare.
• Este mult mai bine sa parcurgi o distanta lunga alaturi de cineva decat singur. Pe langa confortul mental ca mai este un nebun ca tine, ai si momente cand te poti motiva sau il poti motiva pe celalalt sa mentina ritmul.
• Ideal e sa planifici sa ai un scop clar dar realizabil – e buna ideea de a forta pe ideea de a ajunge la un loc de odihna sigur, e foarte rau in schimb sa tragi, sa te epuizezi si sa nu stii daca ai unde sa dormi/mananci
• Recuperarea… care recuperare ? intrucat in afara de mici dureri posterioare si o vaga febra musculara, care mi-a trecut deja in momentul in care scriu, nu au fost efecte secundare. Saua tare de cursiera este mult mai buna decat comoda sa cu gel de la MTB cu care m-am facut praf anul trecut in mai putine ore de stat pe ea
• Mainile amorteau si am avut nevoie de cateva exercitii pentru detensionare si in timpul si dupa cursa.
• Felicitari tuturor care au terminat aceasta cursa.
• Cursa de andurante pe bicicleta se reduce la un foarte bun moral, la automotivare si rabdare, este o buna lectie de viata, cred ca e mai accesibil 1000 km pe bicla decat a alerga un ultra de la 200 km in sus, dar conteaza mult si bicla si vechea cursiera Rossin se pare ca e foarte buna.
• Nu in ultimul rand  : Pentru orice cursa de anduranta trebuie sa-ti asculti corpul si sa evaluezi sansele de a termina fara sa-ti afectezi in mod negativ sanatatea. E bine sa tatonezi, sa nu iei eventuala decizie de a abandona prea repede, dar nici prea tarziu.

 

 

 

 

 

Primul meu ultra: 100 for children

Am astepat cu emotie aceasta ”cursa”. Pe de-o parte eram linistit intrucat stiam ca nu e ceva competitiv si ca in 14 ore sigur as fi terminat-o daca nu ar ceda ceva la modul grav, iar pe de alta parte luam in calcul si ipoteza ca totul o sa fie ok si o sa zbor, sa termin cursa undeva pe la 9 ore. Planul era deci sa alerg toti cei 100 km sau sa in cel mai rau caz sa merg 4-5 km (ultimii probabil). Media propusa era in jur de 5 pe mie la moving bineinteles, pauze de cate ori e necesar ! Nu stiu daca  bine sau rau, unii zic ca trebuie pauza de minim 3 zile inainte, dar eu joi am iesit la bucati pe Iolanda cu Dan Spataru. E drept ca nu am tras la maxim dar totusi fiind a 3 a repriza de bucati din viata mea, am zis sa nu ma fac de ras, asa ca dupa o incalzire de 5 km cu 3:40 pe mie am dat 10x100m sub pe 2:40 pe mie. La ultima bucata simteam ca incep sa intind coarda asa ca am mers pana la M si cu M-ul acasa (obicei ciudat, intrucat in general alerg distanta aia …. dar am zis sa setez macar o zi si cateva ore de odihna). Vineri am vrut sa merg cu bicla la munca dar ploua, totusi nu atat de tare ca sa iau M-ul, asa ca am alergat un easy 5 si ceva pe cei aproape 4 km. Vazusem prognoza si ma asteptam sa fie similar si la ultra. Cam naspa sa te ploua 4-5 ore, poate si mai mult, dar asta e.

Sambata dimineata la 4:15 ma culege Bogdan T. din fata casei si pornim spre Valea Plopului. Din Otopeni incepe sa ploua si ploua tare pana aproape de destinatie. Aici ploua doar mocaneste si cerul parea mai lumina. Se putea lumina a ploaie 🙂 – ne luam kit-urile, ni se explica traseul (aleg sa raman in adidasii de strada in loc de ei de trail; nu stiam daca se merge si prin noroaie si am zis sa-i am la mine…) si in jur de 8 fara 20 se da startul. Ploaia aproape ca s-a oprit, am o geaca la mine, imi e bine ca e inca racoare asa ca aleg sa o pastrez. Imi iau un rucsacel de 5 l in care tin ceva bani, castile si bateria de rezerva pentru tel. Ma gandeam ca o sa bag si geaca acolo daca nu ploua. Pornim destul de incet, peste 5 pe mie la vale si cu tot efortul meu de a ramane cu majoritatea (macar la inceput) ma duc usor in fata si raman cu Laurentiu Moga la un ritm de 4:30 pe mie Speram sa fie si Sebastian Sofronie cu noi, dar era ceva mai in spate. Prima urcare nici nu o simtim si urmeaza apoi o coborare abrupta, unde soseaua este destul de proasta pentru masini. O senzatie minunata a fost cand am reusit sa depasim masinile ce nu tineau nici 16 la ora pe drumul ala , bucuria se termina brusc cand apare pe contrasens un harb ce facea ceata in spate. Incetinesc, iau o portie zdravana de aer in piept si imi tin 20 sec respiratia, – deh antrenament de noxe din Bucuresti 🙂 . Ajung la km 7 la primul punct dar nu opresc, nu simt nevoia, organizatorii ne intreaba de nume si numere, le zic din alergare si continui. La km 13 un nou punct cu 2 fete dragute, asa ca ne oprim sa ne hidratam, apoi urmeaza partea cea mai usoara a turei, lasam un ritm de 4:50 desi e usor vale, stam de vorba, km curg, o aud pe Strava din rucsac ca zice 18km si facem dreapta spre Valenii de Munte. In sfarsit s-a incins si Moga si isi da jos shepcalia 🙂 – mie imi e lene inca sa scot geaca de ploaie…..

Pe borna vad ca-s doar 24 km pana in Valeni, asa ca mi se pare ciudat cum o sa fie acolo km 56…  Aici il prindem pe Razvan, este la stafeta, ne zice ca face 18 km ca sa ramana pe ultimii 10 km sa-i faca cu totii. Incepe sa mareasca ritmul si este usor deal, urcam pe vale de rau si ritmul este mai rapid decat pe coborarea anterioara. La km 25 facem un popas si Laurentiu imi zice ca o lasa mai moale, este inca nerefacut de la Ultrabalaton, eu continui cu Razvan, dar ma stradui sa-l prind in 2 km dupa ce am stat mai putin de un minut in punctul in care el nu a oprit. In sfarsit il ajung si ne prezentam, stam de vorba, mi se pare super sa pot alerga cu cineva in ritmul meu. Ajungem la km 30 si incepe coborarea spre Valeni, inca 13 km, din nou o bucata extrem de placuta, ma simt perfect, asa ca acceleram – a fost o decizie de grup desi totusi mi se pare ca Razvan tragea ceva de mine. Strava imi zice last km in 4:10, bun e vale panta 3%  aia perfecta deci efortul real e de 4:30, sunt in grafic- nu ma uit la puls ca stiu ca ceasul se abereaza, arata acum 180 dar ma simt minunat, pot vorbi si nu gafai deloc. Daca asta e fata de puls over 180 inseamna ca pot duce si 230 🙂

Mai erau 4 km pana in Valeni si Razvan schimba stafeta. Ma bucur ca stiu totusi ca alerg ”nitel” cam repede pentru 100 km, daca erau doar 50 era pefect, dar colegul lui este totusi prea lent, raman la 4:30 real, este in continuare vale, simt ca sunt pe recovery si ajung in Valeni la Petrom km 43 cam in 3 ore 40 de la pornire, deja aveam in minte o binemeritata pauza cu ceva mancarica dar mai sunt 13 km, asa lung e Valeniul asta? De fapt trebuie alergat pana in Gura Vitioarei dus-intors. Continui deci, vine cu mine biciclistul de la deschidere, imi zice sa sunt primul sa ma ghideaza el. Tin tot 4:30 dar ma uit la el ca nu da deloc la pedale, ba din cand in cand pune frana, deci tot vale e 🙂 Fac slalom printre oameni prin Valeni si apoi urmeaza trotuarul din Gura Vitioarei, doar 3 km dar mi s-a parut destul de lung desi ma miscam binisor; incepe sa ma ia nitel genunchiul de la dreptul (motivul prin principal pentru care nu m-am apucat de alergare decat spre 37 de ani), totusi inca e suportabil, incerc sa compensez cu stangul dar alerg stramb asa ca-mi corectez pozitia si alerg normal. Este extrem de important sa alergi normal si eficient indiferent de gradul de oboseala, de fapt e singura cale ca sa duci cu bine o cursa lunga. Ajung la km 49, capatul cursei (distanta cea mai mare fata se start), de aici se alearga spre ”casa”, doar 7 km si popas& papica, intorc si pornesc la deal, eh, incep sa simt oboseala, sunt pe la 5:30, iar acum  mi se pare efortul mult mai mare decat la coborarea cu 4:30, dar vad ca si biciclistul mai da la pedale si nu mai pune frana, asta e , de acum o sa fie mai mult urcare, primii 50 km in doar 4 ore,dar urmatorii o sa fie clar mai lenti si mai durerosi, dar am vrut ultra pana la urma, maraton si 50 km stiam ca-i duc fara probleme, sa vedem ce o sa se intample. Vad cativa alergatori ca vin din directia opusa, este si Sebastian Sofronie, cam la 3 km in spate, ma gandesc ca poate plecam impreuna dupa pauza mare. Ajung aproape de Petrom terminat rau, cativa km cu 6 pe mie si dureri mari, din fericire doar de muschi; dar urmeaza 500 m de mai mult vale pana la centru din Valeni. Aici ma intampina copiii cu aplauze, ma energizez instant, mananc paste, iau o fiola de magneziu si cel mai important : stau pe un scaun. Durerile dispar pe loc, dar imi dau seama ca daca stau prea mult, nici nu mai plec… Seara mi-a povestit cineva ca a stat 14 ore doar in picioare continuu, criminal, sincer nu as rezista atata, de fapt blocajele din muschi apar exact cand stau in picioare fara sa ma misc, daca e sa ma odihnesc doar in sezut e recomadat.

Desi voiam sa-l astept pe Sebastian, aflu ca o stafeta, tot Razvan, pleaca de la centru, iar biciclistul imi propune sa mearga cu noi 2. Ma ridic cu greu (daca mai stateam probabil era si mai greu) si ma gandesc ca la urmatorul punct la 8 km sa-mi faca masaj si sa-mi revin. Trag ca disperatul sa-l prind pe Razvan, doar ca nu se vedea nimeni nici la 1 km in fata, asa ca o las mai moale, imi dau seama ca nu prea mai merg sprint-urile dupa aproape 60 km. La Petrom, grupul de stafetisti in frunte cu Marius Enescu ma incurajeaza, le zic ca mai am cam un maraton, deci cam 3 ore juma (nu vreau sa par arogant, dar sincer mai bine sunt optimist decat sa ma gandesc la dureri si la faptul ca voi fi nevoit sa mai si merg). Aflu de la biciclist ca Razvan s-a ratacit (desi chiar nu vad cum …. de fapt vazusem un drum ce parea scurtatura de la centru spre Drajna, dar imi zice ca nu se putea trece nici pe jos pe acolo…)  Incep duretile in muschi, Strava imi zice ca-s la 6 si ceva pe mie, dar deja ma preocupa mai mult km decat viteza, zice sixty two, sixty three, la 64 ajung la punctul de masaj. Beau o cola si ma intind pe masa. La inceput doare al naibii, apoi ma linistesc si e ok. Ii multumesc mult maseur-ului orb; l-am intalnit si la masa de final, imi dau seama cat de norocos sunt in primul rand ca vad si in al 2 lea rand ca pot alerga atat de mult. Plec destul de greu, tot asa cu 6 pe mie, dar pana la urma e urcare, pulsul e 160, cred ca e cam real acum si ajung cu greu la intersectia spre V. Plopului, aici mai este un km de urcare apoi urmeaza coborare pe vale de rau pana la km 82. Ajung in varf si jubilez, incep sa alerg la vale, durerile dispar, pulsul scade dar ritmul e de doar 5:30. Oricum stiu ca-s primul la 100 si nu are rost sa trag, imi vin in minte vorbele celor ce zic ca stau de vorba si cu Dzeu. Totusi fiola de magneziu, masajul + panta la vale incep  sa ma duca spre zona de confort si usor usor ajung spre 5 pe mie (adica unde ma simt bine si durerile disparde tot); la un moment dat depasesc pe cineva ce mergea (mi s-a parut ciudat sa mearga la vale, dar nu stiam ca pe viitor si eu sa traiesc o experienta similara), trece o masina a organizatorilor si imi zice sa o las mai incet ca sunt mult in fata, ii zic ca oricum nu fortez dar la peste 6 pe mie durerile sunt prea mari si risc sa ma opresc, acum la ritmul asta  ma simt excelent, imi pun muzica in casti si Strava zice seventy seven km last pace in 4 minutes 52, incep sa ma gandesc la cei ce s-au lovit de zid si apoi au accelerat 🙂 – deci incep sa trag sa vad ce se intampla, incep sa gafai si sunt la 4:50, pulsul 185, cred ca e real, dar o tin asa pana la km 80, conteaza enorm pentru psihicul meu sa pot alerga sub 5 pe mie dupa o asemenea distanta si nu numai pentru psihic, am testat si in alergari in care eram terminat, ritmul de peste 5 pe mie pe plat/vale imi este daunator in sensul ca-mi provoaca dureri in muschi si genunchi. Mai mult, nu ma mai doare nimic, afara de oboseala generala, nu am nici o alta neplacere (deci asta e marele secret al celor ce fac ultra : fa-l repede si alearga corect).

Dar de la km 82 incepe dealul, o las la 6 pe mie dar vad ca e tot prea repede, la km 86 ma opresc sa beau apa si in minutul ala de stat mi se blocheaza picioarele. Ma enervez ca mai sunt doar 14 km si nici nu imi era asa sete, daca nu ma opream nu aveam problema asta. Dar fata de acolo imi face un masaj si imi da si un magneziu. Trebuie sa subliniez organizarea ireprosabila : nu aveai de ce sa cari apa sau altceva cu tine intrucat intre 6 max 8 km erau puncte cu apa si mancare si mai si treceau masini intre ele pentru a-i ajuta pe cei ce aveau probleme; de multe ori m-au intrebat si pe mine daca ma simt ok.

Ok dupa masaj ma ridic si reusesc sa merg macar, apoi incep sa alerg, ma prinde stafeta de englezi, vad ca se duce mai repede, sunt la 7 pe mie, urasc pace-ul asta asa ca o las la mers, dar zic sa ma chinui macar pana la km 90, la 89 nu mai pot sa tin alergarea ineficienta si merg cu 8:30 pe mie. Brusc incep sa vad clar, imaginea era nitel inceata si pulsul pica vizibil : 170-150, ramane la 120 apoi 110. Cum naiba am 180 la 7:30 pe mie in alergat si 110 la 8:30 mers nu inteleg… cat sa se abereze Garmin-ul ala? dar in mers ma simt perfect, in alergare mi se face rau, asa ca aleg sa nu ma mai chinui doar ca sa scot medie mai buna. Oricum il termin, mai sunt 11 km. Fac poze, ma simt bine, da descopar ca exista recovery in mers, nu credem asta  pentru ca la oboseala incercam sa alerg incet – lucru care intradevar nu ma ajuta la recovery intrucat la pace lent imi fac praf picioarele, purt si simplu nu stiu sa alerg incet, mai degraba merg repede. Mai fac cateva incercari de alergat si brusc ma simt rau, deci e clar. Mai nou vad ca vine si ploaia, sunt in tricou, am predat geaca la km 64 unde era soare si credeam ca termin pana sa vina ploaia…imi e frica de frig intrucat merg si nu mai sunt in stare sa alerg. Il vad in fata pe englez, cum naiba asta alerga si eu ma tineam in mers dupa el nu inteleg…(au trecut 2 km…); il vad ca se suie in masina si abandoneaza, la numai 10 km de finish…asta ma motiveaza sa continui chiar si prin ploaie. Merg linistit, fac poze, ma gandesc ca oricum termin in mai putin de 2 ore, vad ca merg cu peste 6 la ore si nici nu simt efortul !

Ma ia foamea, dar vad ca m-am refacut asa ca incerc sa alerg si simt un gol in stomac, deci asta e, nu mai e benzina 🙂 – ajung la ultimul punct si mananc bine : sandvish, cioco, fructe, cozonac, orice fara carne si bag si niste cola. Apoi pornesc la deal, e acea panta criminala care am coborat-o lejer sub 4 pe mie la inceput, merg si merg rapid, tai curbele, ma gandesc sa ajung la finish, nu ma mai intereseaza nici km, Strava zice 94, mai este putin si Dzeu e mare, ma ia cu frig si ploua peste tot in jurul meu, dar paradoxal o raza de soare iese exact unde merg eu si ma incalzeste.  N-am reusit sa prind raza de soare in poza, dar chiar a fost ! Exact ca in filme, apoi incepe sa ploua slab dar am ajuns  in varf, imi zic ca la vale fie ce-o fi o sa alerg. Incep, dar dreptul este blocat complet; stangul nu are nimic dar nu pot alerga intr-un picior, ploaia se inteteste, imi este frig, strang din dinti si incep sa merg rapid, nu vreau sa tarsai piciorul drept, trag de el si incet incet isi da drumul, durerile scad si reusesc sa ma bucur de coborare, 6 pe mie doare rau, dar dupa cativa km de peste 9 pe mie, deja e viteza si adrenalina ma face sa main accelerez, sa ma duc acolo unde pot alega eficient spre 5 pe mie si chiar sub.

Incepe sa ploua si mai tare, imi gasesc resursele sa accelerez, de fapt imi dau seama ca nu sunt obosit si ca problema era doar la picioare, la dreptul in mod special. Strava zice ninty seven km pace 5 :20, nu mai conteza ploaia, ma incalzesc din alergare, ma simt ok, mai sunt 3 km si pot alerga, ma gandesc totusi ca e pacat ca nu o alerge cu mine copiii pe final din cauza vremii si din cauza mea ca am ajuns cam repede :).  La km 98 ma intreaba un organizator daca sa ma ia cu masina, ma cuprinde rasul, cum ar fi sa abandonez acum 🙂 – asa ca accelerez, ce se mai poate intampla pe 2 km ? ajung la intersectie fac stanga si urmeaza 500 m in usoara urcare si finish-ul in usoara urcare; il vad pe Cristi cum isi pregareste aparatul, asa ca accelerez cat pot, culmea e ca gasesc resurse sa ajung pe la 4 pe mie, gafai dar mai sunt 200 m si Finish. Ma opresc

dar vad doar 99.3 km pe Strava, asa ca aleg sa mai fac o data un foto finish sa fie 100 km. Simt ca as mai duce cam 10 km in alergare si mai departe chiar nu stiu; oricum e bine ca s-a terminat.

Ma opresc si incep durerile. Ma stradui sa-mi iau bagajele de la etaj, dar e gata, stiu ca trebuie sa fac mici miscari si totul e ok in cateva zile.

Erau deja cativa de la stefeta sositi, apoi dupa o ora si ceva apare si Sebastian S., apoi vine si Laurentiu care nu s-a lasat la km 50 ci doar Strava i-a murit acolo 🙂 Vremea e buna si el are onoarea sa termine alaturi de copiii din V. Secrezii.

Asta a fost primul meu ultra si cred ca incepe sa-mi placa proba.  La urmatorul 100 km imi voi propune pauze mai putine pentru a evita blocajele si alternanta ritmului tempo cu recovery de mers, poate suna ciudat dar voi incerca sa duc spre 4 pe mie cat pot si apoi sa ma odihnesc in mers dupa care sa revin la tempo. Vedem, fiecare cursa e diferita, organismul se comporta diferit, dar clar e ca intre 6:30 si 8 pe mie la alergare eu nu functionez,chiar imi face rau, asa ca voi evita acest ritm !

Seara , papica, cafea, odihna si un drum odihnitor cu Bogdan T care ne-a dus cu bine acasa.

Multumiri speciale

• Radu Cristi pentru poze
• Doamne Doamne pentru o vreme ideala cu tot cu ploaia rece de pe ultimii km
• Celor care au donat sau o sa doneze pentru acesti copii minunati
• Organizatorilor si mai ales fetei de la km 86, care m-a repus pe picioare
• Bogdan si gastii vesele cu care am ajuns si m-am intors acasa
• Tuturor celor care au participat la cursa si la strangerea de fonduri
• Liviu Vasile care mi-a zis de cursa asta inca de anul trecut

La anu sper sa revin alaturi de familie, poate reusesc sa-mi conving soata sa participe la o stafeta de 20 km, partea spre Valeni, mai mult cu vale 🙂 – sper sa ramana acelasi traseu, a fost excelent.

Despre alergarea eficienta – Easy Half-Maraton 1:22

Poate multi vor fi plictisiti de povestea de mai jos, asa ca voi pune pe scurt aici concluziile si hint-urile :

 

• Alergati cu inima si pentru inima : Nu fortati dar nici nu faceti jogg, fara suparare, o fi miscarea buna, dar noi alergatorii tindem sa fim un pic mai sportivi decat cei care doar se dau jos de pe canapea (adica toati oamenii valizi)
• Gasiti-va ritmul vostru optim si bucurati-va de el. Apoi incercati usor sa-l mariti dar extrem de usor, 2-3 sec la 5 km e ok. Dar e foarte imprtant sa incepeti cu ritmul optim si nu cu unul subevaluat. Daca cresteti prea repede nu ati gasit ritmul optim cu doar v-ati menajat.
• Nu fortati ritmul dar testati-l. Daca nu incercati un sprint spre max, nu veti sti pana unde puteti sa va intindeti. Extrem de important este sa incetinesti inainte sa simti ca dai afara. Un antrenament care iti face rau nu este unul eficient
• Nu-ti fa continuu calcule, aplica primul punct, corpul tau va stii intuitiv care este cel mai eficient ritm.  Mi-a fost greu dar am inceput sa ma bucur de alergari fara ceas si telefon; si e al naibii de fun sa ii depasesti pe altii care trag si au si ceas si telefon 🙂
• Nu-ti fa un scop din viteza sau km/sapt/luna dar masoara-i din cand in cand in asa fel incat sa cresti (cat de putin) la ambele capitole.
• Calea mea de progres au fost antrenementele Tempo in proportie de 90%, nu stiu daca e cea mai buna solutie, dar in cazul meu au functionat. In 2 ani si jumatate am redus timpul la Semi de la 1:44 (cu epuizare partiala) la 1:22 cu zambet pe fata si HR sub 140 bpm.  Nu sunt rapid pe distante scurte dar tintesc podiumul macar la categoria mea de varsta de la 21 km in sus . Asta mi-am propus cand trec prefixul cu 4 !
• Indiferent cat esti de ”batran” exista timp suficient sa mai cresti. E adevarat, vine o perioada cand nu vei mai putea faca asta, dar frumusetea este ca nu stii exact cand vine si esti dator sa incerci pana atunci. Asta nu e doar despre alergare ci despre orice vrei sa faci in viata asta !!
• Foloseste si gadget-urile cu GPS si puls dar doar orientativ, asculta intai corpul, sunt zile bune si zile mai putin bune. In zilele mai putin bune nu vei face PB dar tot poti alerga eficient – tot timpul poti face asta!

Mai jos povestea pe lung :

Alerg de 2 ani si jumatate si imi place la nebunie, marturisesc ca-s putine lucruri care reusesc sa ma bucure ”in halul asta” si voi incerca in continuare sa impartasesc cateva din secretele care m-au facut sa ma simt excelent alergand relativ lejer un semi cu peste 15 la ora medie.

In primul rand, abia la 37 de ani am avut rabdarea de a-mi regla respiratia cu ritmul alergarii. Pana la varsta asta, PB-ul meu fusese un 8 km la o stafeta, facuti in aproape 40 de minute. Eram sa lesin atunci, nu intelegeam cum ma pot depasi unii care respirau pe nas si erau linistiti, iar eu nu mai aveam plamani ca sa mentin nenorocirea aia de 12 la ora. Veti zice ca nu eram antrenat, ok, si asta dar mult mai important zic ca a fost momentul cand am descoperit alergarea eficienta.

Se intampla in toamna lui 2014 pe terenul de fotbal din Fundulea. Fusesem la o tura de bicla destul de tare si voiam sa incerc, asa bine incalzit sa vad daca pot duce 10 km in alergare la un nivel confortabil dar si cu o viteza decenta, adica sub 5 pe mie. Imi cumparasem un ceas Garmin 310 si voiam sa-l incerc. Oricum mi-am luat si telefonul intrucat voiam sa am ”precizie” cat mai buna. Terenul avea aprox 110 L pe 50 l deci cam 300 m tura pt. ca vrand nevrand mai scurtezi la turnante.  Am plecat incet si mi-am dat seama ca nu e bine, oboseam si abia ma miscam, am fortat nitel si am inceput sa gafai si apoi am incetinit doar putin, primul km a fost naspa (de fapt a fost km de tatonare a vitezei optime: 6 pe mie era extrem de nasol, ma durea splina, mi s eparea nenatural sa alerg, mai bine mergeam repede; 3:30 pe mie cam prea repede, 4:30 era perfect) , pe urmatorii km am mentinut ritmul cam pana la km 8 (35 min), mai departe recunosc ca mi-a fost greu si am tras ca sa termin cei 10 km in 44 min.  Destul de ok pentru prima alergare… Bine, bine, sunt in spate 20 de ani de bicicleta, o conditie fizica peste medie si o greutate de doar 64 kg la 1:72. Cert e ca din acel moment si pana acum, desi evident ca m-am antrenat peste 5000 km si am progresat, ideea de baza a ramas aceeasi : ALEARGA EFICIENT.  Sunt convins ca la cursa la care era sa lesin, daca alergam mai eficient, scoteam mai bine si nici nu ma terminam atat de mult. Asta e adevarata arta, poate ati observat cum termina maratonistii ce termina sub 2:20, se vede ca trag, e adevarat, nu poti zice ca e Easy, dar mult mai important este cum alearga, sunt la 100%? , nu, nici macar la 90%, eu cred ca pe la 70-80%; asa e eficient sa alergi, da sa fi in stare ca daca azi ai facut un Semi in 1:30, maine sa-l faci in max 1:31 sau poate chiar 1:29.  Ideea este sa maximizezi viteza pe minim de efort posibil, iar de aici vin usor progresele pe distanta mai mare, recuperarea mai rapida, scade riscul de accidentare, faci alergarea sa lucreze pentru inima si organismul tau si nu impotriva lui, maresti imunitatea organismului, etc….

Ok, acum sa revin cu scurta mea poveste in ale alergarii : banuiesc ca nu va e straina zicala ”Run with your heart” , iar eu am adoptat-o dupa ce am reusit sa ma accidentez la niste antrenamente de bucati. Ok, dadeam la maxim, scartaiau oasele, inima o lua razna si tot 1:15-1:20 faceam pe 400m. La sfarsit, daca nu ma lua sciatica, 2 zile eram terminat si mi se parea greu inclusiv sa merg. adica dupa 20×200 ; 4 km amarati :). Apoi am incercat si varianta cealalta : pregatiri de ultra la un ritm lent. Asta a fost si mai rea ca bucatile (macar astea se terminau repede). Inchipuiti-va sa alergati 30 km in 3 ore pe plat; a fost cea mai grea cursa a mea; de fapt am trisat, si ultimii 5 km i-am facut mai repede ca sa-mi revin :). Nu intelegeam cum cineva ar putea tine ritmul ala pe 100 sau mai multi km. Sincer nici acum nu inteleg si daca voi face ultra voi alerga rapid si cu pauze lungi.

Ok, dupa experientele astea care m-au scos si din grupurile de ultra si de vitezomani am inceput sa-mi gasesc ritmul meu la care sa ma bucur de alergare : 10 km 43, 42, 41 minute. Recunosc ca pragul de 40 l-am considerat si facut ca PB, totusi anl trecut nu m simteam confortabil la 40 min 10 km, adica trebuia sa trag de mine si chiar tare pe ultimii 3-4 km. Recunosc ca am fost putin prins si de febra recordurilor pe segmente, pe distante mai mari, dar apoi am realizat ca esential era ca alergarea sa-mi faca placere. De asta nu-mi placea nici prea incet si nici prea repede. De fapt hai sa fim sinceri, incet e borring si rapid e fun, deci inca nu eram suficient de rapid ca sa ma bucur cum trebuie de alergare. Asa ca pe langa antrenamentele pe care le faceam, am inceput sa studiez pozitia de alergare a celor rapizi, felul in care respira, cum alearga. Da, ca in orice meserie bine facuta, pare o treaba extrem de simpla pentru cine se pricepe, asa ca m-am hotarat sa le fur din meserie. Cel mai important lucru observat este ca nici un alergator rapid, exceptand probabil sprintul de final nu gafaie si nu alearga in zona aneroba. Ori eu faceam e multe ori greseala sa fiu luat de val, sa accelerez nitel si sa-mi fac praf o cursa de 10 sau 15 km la km 5 sau 6. Dupa care salvam pe Strava si eram mandru ca am mai castigat 3-4 secunde la 5 km. Faptul ca nu eram in stare nici sa termin 10 km nu mai ingrijora si asta m-a costat enorm pe primul maraton.  Dar sa o luam cu inceputul : Buc Semi 2015 in octombrie. Aveam deja 1 an de antreamenete, facusem Crosul de la Moeciu in 1:30, eram tare increzator pentru 21 km de plat. Mi-am propus un 1:40 desi multi care alergau de cativa ani ziceau ca e un timp prea bun pentru ei. Vine si ziua cursei, se incepe incet datorita aglomeratiei, se merge pe urcarea de la Casa, ma enervez si incep sa depasesc cu coatele, iar la coborare, uit de orice precautie, uit ca nu alergasem niciodata mai mult de 15 km si bag maxim spre 3 pe mie la vale. A fost bine ca macar am scapat de aglomeratie, a fost rau ca nu mai puteam respira, dar pana la urma ma stabilizez la 4:30 adica la pace-ul propus. O duc asa cam 15 km, ma bucur sa estimez un final sub 1:39, dar la km 18 incepe a 2 a urcare de la Casa. Acum nu prea mei e nimeni dar nici picioarele mele nu mai duc; ma stradui sa nu merg dar de fapt alerg extrem de incet, ajung la Catedrala si incep sa accelerez dar parca ceva nu mai merge. Ma consolez doar cu cei cae ii ma depasesc si is mai sfarsiti ca mine. Pana la urma iese un 1:44 tras de par, ultimul km trag ca un caine, ma dor talpile ca naiba, dar WTH e primul Semi si e sub 1:45. Problema a fost ca 2 zile abia am putut merge, talpile ma usturau, oasele tibiei ma dureau, in rest eram ok. Mi-am dat seama ca nu alerg bine si ca problemele avute sunt doar datorate pozitiei. Am inceput sa ma controlez sa alerg mai bine : mai pe varfuri ca sa amortizez, sa trag din toti muschii nu doar din cei ai tibiei (e drept dezvoltati de la bicla, dar totusi nepregatiti de alergare)

 

Din 2016 am inceput sa maresc si viteza de alergare si numarul de km. Am inteles ca de obicei antren. urmaresc unul dintre obiective, dar mie mi se pareau ca merg mana in mana. Nu puteam renunta la viteza, eram inca lent (peste 4 :10 pe mie)  si voiam distante mai mari desi in general dupa 10 km eram cam terminat. Incepe perioada de montane si alerg 7500 Hobby cu Ionut T. Credeam ca o sa ma omoare, ca o sa traga de mine, el fiind jandarm montan si eu cu 0 km alergati la munte, dar cursa a fost echilibrata, primii 30 km Ionut a avut oarece probleme si mie mi-a fost extrem de usor, iar pe ultimii 16 am inceput sa tragem dar zona periculoasa trecuse si chiar m-am bucurat de cursa. Am ajuns pe 12 la general, ceea ce era ok, dar totusi au fost 9 ore pentru 46 km, am inteles ca cica e un timp bun, asa o fi, nu le am cu montanele, doar socoteam ca 5 la ora e mers si nu alergat. Ma rog, facusem si Eco inainte (pe ploaie si in adidasi de strada…) si vine Runsilvania unde pe o vreme excelenta reusesc sa scot un timp de 4:03 pe 38 km monatni cu 2300 urcare – loc 3 categ 30-39 (binisor)

Totusi desi imi plac alergarile si cursele de munte, recunosc ca mi mult imi plac cursele de viteza pe plat sau la vale (daca s-ar face…). Mi se pare ca asa iti poti gasi cu adevarat ritmul cel mai eficient, la montane e destul de greu sa nu te ia valul si sa faci greseli, la Runsilvania am avut noroc, la altele m-am taiat pe urcari prea rapide (lesson learned, mai bine trag la plat si vale unde chiar sunt capabil de viteza fara sa compromit cursa)

Iarna din 2016-2017 am facut doar antrenamente tempo pe trail si zapada, am tras spre medii de 4:20 si distante de 12-15 km. A fost greu, am tras ceva dar mereu preferam sa fac pauza cand simteam ca intru in zona de epuizare. Vine si primavara 2017 si plec la un PB pe 15 km in Herastrau, vreau o ora, incep sa alerg in zona de confort, ma mentin si vad ca la km 12 am medie de 4:05 pe km si sunt odihnit, acum am de ales sa trag si sa fac PB-ul propus sau sa continui si sa fac PB pe Semi 21.1 km. Aleg varianta mai usoara, aici sunt de acord cu David Iancu ca e mai greu sa tragi la viteza decat sa alergi eficient distante mai mari, si chiar imi place sa alerg eficient si nu in mod specials sa trag. Mentin ritmul si fac Semi in 4:05 pe km. Acum cireasa de pe tort este ca ajung odihnit la M, ma bag printre calatori, nu-s transpirat, nu-s desfigurat, parca am fost la un jogg. Pulsul mediu este de 135 bpm, da-o naibii o sa zica multi, o fi defect ceasul, dar e clar ca nu am tras, a 2 a zi as putea repeta tura fara probleme. Ma bucura si faptul ca nu ma doare nimic, alerg cu niste adidasi Kalenji d-aia cei mai ieftini desi am si Nike si Saucony, sincer nu am vazut diferente pe plat uscat decat dupa greutatea pantofilor, de ci da, ce usori sunt de viteza. Waw, pai in noiebmrie la Pe Arges in Jos am tras cu puls de 160 pe un amarat de 4:16 medie, am stat o ora sa-mi revin, ce am gresit acolo ? am gresit ca am tras, ca am iesit in zona rosie care la mine e 150 bpm. Nu ca ar pati ceva inima, am dus-o si in 220 la 7500; nu inima sau plamanii sunt problema cat faptul ca la ritmul ala, resursele generale ale corpului se consuma de 3-4 ori mai repede decat in cazul alergarii eficiente, iar mentinerea ritmului asta nebun nu te poate ajuta pe distante mari; cred ca nici pe scurte nu te ajuta, dar asta e alta poveste (s-ar putea sa gresesc, chiar nu le am cu cursele sub 3 pe mie….)

Si vine si ziua de 13 mai. In Buc e Semi-Maraton, din anumite motive cae nu tin de mine, nu pot ajunge. Dar sunt la Fundulea si pana la Branesti sunt 14 km de plat, deci nici macar nu trebuie sa ajung pana la Branesti, ma uit la borne si la 10.5 km intorc, pana la urma alergarea e pentru mine, mai ales PB-urile. Pornesc hotarat sa nu trag si sa alerg eficient; primul km 4:05, e ok, este ce mai lent primul km pe care l-am alergat vreodata, deci asta e ideea sa nu mai plec cu 3:30 si sa-mi consum repede resursele, pulsul este 125, da stiu o sa arucati cu rosii in imprecizia ceasului, totusi chiar si pe acest device total imprecis, pulsul creste si mult mai important este ca stiu ca odata cu distanta vine si oboseala si nevoia de a trage pentru a mentine viteza. Reusesc sa cobor la 3:55 si sa ma bucur de peisajele cu rapita, ma simt excelent, si cred ca conteaza enorm si gadurile si suferinta celor ce trag la Bucuresti. Acum pe bune, e mai usor sa alergi doar pe drept deci daca as fi venit la Buc sigur as fi avut puls mai ridicat si medie mai slaba, dar PB-ul ramane PB indiferent unde il faci (mai putin la vale pe Transalpina, acolo mi-a fost rusine sa pun 10 km in 34 de munute:) – poate ca ii fac candva pe un plat cinstit)

Ajung la Islaz, km 9 si incep sa simt oboseala, salut niste biciclisti, am impresia ca au vant din fata ceea ce ma sperie pentru ca trebuie sa ma intorc si eu, reduc pe la 3:58, vreu totusi sub 4 pe mie stiu ca pot, dar mai vreau sa-i fac in alergare eficienta si sa ajung acasa odihnit. Trec de Islaz si intorc pe DN3 spre casa si vad ca nu e vant din fata, e lateral dinspre sud spre nord, bate cu max 10 la ora, deci e irelevant la alergat dar poate fi problematic la bicla. Aud in casca Strava km 12 sub 47 min,deci hai sa trag la un PB la 15 km, aveam 59 min, hai cu 58-ul. Economia facuta pana acum imi lasa posibilitatea sa alerg 3 km la 3:50 si sa nu simtca incep sa trag, ma uit la puls, e la 142, e de bine, iarasi o sa sara haterii :). Ajung la V. Belciugatelor si pe coborare termin cel mai rapid km sub 3:50, iese PB pe 15 km dar incep sa ma resimt, mai ales ca incepe urcarea spre Fundulea. Traseul are exact 15 m urcare si coborare, acum am 12 de urcat si restul nu mai conteaza ca diferenta de nivel, trag pe km 16 si iese la 3:57, dar 18 dezastru, aud 4:05 si sunt sfarsit. Sa fie zidul sub 4 pe mie la km 18? Ma uit la puls si scrie ”lene” adica 148, hai ca vad Fundulea si e si o mica vale, ma stabilizez la 3:56 cu ultimii 2 km, urmeaza km 20, stiu ca am resurse sa trag, dar tot nu-mi vine ; 20 km au fost 1:18, imi propusesem 1:24 pe semi, iese sigur sub 1:23 asa ca mentin, ultimul km tot 3:56 si puls (atentie : 165) deci e clar ca deja trageam, din pacate e inca prea rapid ca sa duc un maraton asa, inca sunt la 4 pe mie la maraton si trebuie sa ma temperez daca chiar il vreau spe la 2:55. Dupa km 21, hai la sprint, ating 3:20 pe mie si apoi merg inca 200 m pana acasa. Pulsul este la 100, nu sunt transpirat prea tare. Ma ia Cristina : Pai asa repede, ai ajuns la Branesti? II zic ca am facut exact ce mi-am propus cu ritmul si oboseala dorita. Ma bucur ca am reusit un semi eficient in conditii de antrenament individual. Probabil ca in cursa e mai greu sa te temperezi, mai vrei o depasire, te oftici ca te mai depaseste unul, probabil ca e mai usor sa faci PB la antren. dorit de tine in ziua si conditiile tale dar tot PB ESTE (Vorba d-nului Ungureanu)

 

https://www.strava.com/activities/985293796

 

 

TDJ Izvorani – May the 4th be with U

E joi dupa-masa, ma uit cum bate vantul si am emotii in ceea ce priveste tura ce urmeaza, dar vine si ora 18 si parca s-a mai potolit ”vijelia”. Ne-am anuntat multi pentru TDJ, se pleaca de la Arc cu o ora mai devreme intrucat sunt aproape 80 km.

Merg agale, dau si o mica tura prin Herastrau, la 18:14 sunt la ceas si evident ca nu e nimeni, asa ca-i fac un selfie batranei cursiere…

La si 16 ajunge David Iancu, imi da un bidon intrucat eu am plecat ca floricica, fara pic de apa la mine, intrucat toate bidoanele le am la tara la Fundulea…. Oricum nu parea atat de cald, cred ca duceam pana la km 45 fara sa ma deshidratez, in fond pot sa alerg un semi fara apa, iar pe bicicleta 45 km chiar e mai usor.

Mai sosesc cativa ciclisti, Vali, Stefan, Tiberiu, noroc cu Strava ca eu nu-i stiu intrucat e al 2 lea TDJ al meu :).  Suntem cam putini dintre cei anuntati dar plecam prin Herastrau (de fapt grupul mai mare s-a intalnit pe B-dul Aviatorilor si a plecat inaintea noastra)

Daca plecam exact la 18:30 i-am fi prins, dar la 18:35 + incetineala din Herastrau ne-a facut sa-i ratam. Dupa o portie stravana de nervi si noxe in Pipera, evadam spre Dimieni cu 33-34 la ora avand vant lateral din est. Facem stanga spre Balotesti si incepem sa acceleram – deh – cu vant din spate reusesc si eu sa conduc plutonul 🙂 . Inainte de a ajunge in DN, un barzaune ma musca de umarul stang, dar nu e bai, veninul injectat parca imi da forta; totusi preia David conducerea fara sa micsoreze viteza. II vad pe ceilalti, de fapt ne intalnisem cu Daniel care incheia plutonul.; Urmeaza o mica bucata de DN1 si facem dreapta spre Izvorani. Am inteles ca traseul ”corect” era pe urmatoarea la dreapta dar evident ca putem sa-l facem si invers; de asta am ratat din nou grupul mare 🙂  Cei 3 km pana in Izvorani, cu vant din fata nu sunt atat de grei, ne mentinem la 30, ajungem la Centrul Olimpic si apoi intram in padure pe inserat; e superb, parca vreau sa fac niste poze dar stiu ca nu ies bine cu telefonul, asa ca ma bucur de tura. Rulam liber dar trebuie sa mai fim atenti la gropi din cand in cand; este inca lumina si ma bucur de asta; ar fi fost naspa daca ne-am fi bazat doar pe farturi. Facem stanga spre DN1 si ne dezlantuim, Stefan evadeaza, ii zic lui David sa ne tinem dupa el. Oportunist fiind raman in spatele lui David pana la 500 m de DN, de unde pot sprinta si eu ca sa ajung primul pe segment :).  Oprim la Petrom, avem medie de 30.5 – deocamdata… urmeaza DN1 pana acasa si stiu ca aici 30 la ora inseamna recovery chiar si pe MTB, deci vom mai trage nitel pana acasa.  Dupa ce ne hidratam cum trebuie, imi pornesc farul frontalei si pornim pe DN1 spre Bucuresti; La iesirea din Ciolpani ii vedem in sfarsit si pe ceilalti,  erau deja gata de drum si ne prind repede. Urmeaza o mica perioada de tatonare, nu stiu cum naiba dar ajung primul si rulez cu doar 32 la ora. E bine ca suntem multi si ocupam o banda din DN1; dar vine Daniel si ne zice ca e prea repede…. WTF , nu cred asta… adica eu care sunt praf la bicla (sau oricum mai praf ca la alergat) am ajuns sa ma plictisesc in fata la TDJ. Dar usor, usor marim viteza si vine coborarea de la Saftica unde evident ca se ataca. Raman prudent in spatele primilor si ma pastrez pentru sprintul decisiv peste podurile din Baneasa. Intre timp in Balotesti si Otopeni, am tot marit viteza, vad ca sunt si fete in grup si protesteaza nitel pt. ca rulam cu aproape 40 la ora. La un moment dat Roxanei ii scapa o pereche de ochelari din buzunar, dar vorba ei, cum naiba sa pui frana si sa te intorci dupa ei; pana la urma Alexandru i-a recuperat.

Si incepe zona de poduri, stiu ca nu sunt un catarator, de fapt am probleme pe urcare si la alergat si prefer oricand platul si coborarea. Dar acum adrenalina maxima, venin de la viespe nu stiu dar reusesc cumva sa raman printre primii 🙂 – de fapt urcarile sunt mici, mai ales cand intri cu viteza pe ele, iar la coborare, ceilalti se odihnesc, iar eu recuperez usor distanta pierduta.

Intram in Bucuresti, mergem prin tunel, ajungem la Casa Presei si aici cei din fata aleg sa mearga pe sus, eu as fi mers prin tunel, traficul era redus, si ne incadram mai bine sau cel putin nu mai trebuie sa facem stanga la stop si sa revenim pe dreapta dupa intersectie. Dar si asa, prindem verde, ne asiguram si ajungem la Arc unde ne oprim : 75 km cu 32 la ora medie. Pentru mine extraordinar este faptul ca am reusit sa stau mai mult in fata si nu am stat doar la coada ca sa fiu ”tras” de ceilalti. Ce e fain e ca nici nu sunt obosit, poate ca problema mea era ca plecam prea repede, iar iesirea prin Pipera nu m-a lasat sa fac greseala asta.

Aici gasca se sparge, unii pleaca la bere, altii acasa printre care sunt si eu, mai incerc un PB la urcarea de la Academia Militara dar nu mai iese, mi se confirma iarasi sa nu exagerez cu catararea 🙂

Detalii tehnice aici, si povestea in miscare pe Strava FlyBy

https://www.strava.com/activities/970985698

http://labs.strava.com/flyby/viewer/#970985698?c=sxfscrjg&z=L&t=1P2qeZ&a=4hDgOTR94Dlwnt858cnhObaC3zkUK-E5CnviOavF4jk3IuI5-DzgOSnW4Dk

 

P.S. Abia astept urmatoarea tura ! TDJ rulz !

TTR 81 – Alaturi de prieteni

Salutare,

Poate o sa zici ca e o tura simpla, o plimbare in parc, de fapt asa si e 🙂 – doar ca eu simt o bucurie enorma cand suntem mai multi care facem asta : adica alergam ceva mai repede, tragem nitel, sau nitel mai mult,  TTR-ul inseamna sa faci o cursa aproape de cat poti, evident ca nimeni nu da la max absolut, dar cu atat este mai util antrenamentul, ne testam viteza maxima eficienta, eu vreau sa ma pregatesc de Semi (sub 1:20) si Maraton (sub 3:00), asa ca e o ocazie perfecta.

De ce – ”Alaturi de Prieteni” – asa cum ne-a obisnuit Florin S., oricum, de fiecare data TTR-ul a fost  in acest spirit, dar azi, 20.10 ora de incepere a fost 20:10, hm, asa ca sa fie data/ora frumoasa, sincer nu m-am prins de ce s-a ales ora asta, dar mi-a placut ideea ca o sa am timp sa ajung la timp la start (estimam ca ajung dupa 20). Stiu ca ies in jur de 18 de la munca, am de recuperat una bucata copil, de dus macar 30 min la zbantuiala parc (varianta Izvor, in drumul nostru pe jos Universitate-Panduri)

ca sa adoarma inainte de 12 noaptea (deh, astia mici au energie garla….), sa astept sa ajunga Cris (soata) acasa ca sa am cu cine sa o las pe Luiza, sa ma pregatesc de cursa, sa iau bicla si sa mai dau aprox. 10 km prin oras pana la IOR. Partea trista e ca am alergat doar o data in IOR si nu stiam unde e statia Paris, dar ma gandeam ca trebuie sa fie tot in zona de unde a fost si TTR71 si oricum aveam bicla, imi lua 6-7 min o tura de lac, desi nu agream ideea de a merge cu viteza pe aleile alea…

In sfarsit, Cris ma anunta ca mai sta la birou, ah ce noutate, e 18:30 trecute dar ii zic soatei sa lase autobuzul 385 ce reuseste o medie de peste 20 min/km util si sa faca un ”long walk” Unirii-Panduri via Casa Poporului, unde sa ne intalnim (pe colt la 13 Sept. ) Pleaca la 18:40 si la 18:55 ne intalnim (deja a depasit 3 – 385-uri si a mers incet….), inca 20 min si ajungem acasa, deci 35 min pe 3.5 km nu pe 2 km (varianta RATB)

Acasa ma pregatesc repede, iau tricou, windstoper si geaca subtire de ploaie si plec cu bicla spre IOR. La coborarea de pe 13 Sept imi dau seama ca m-am imbracat cam gros, termometru de pe bicla imi arata 12 grade, oricum nu vreau sa dau tare, e warm up asa ca o tin la o medie de 21 cu sprinturi pana in 30 la ora. Ajung la 19:50 in IOR si ma apuc sa fac bucla, intreb un alergator de statia ”Paris” – imi zice ca trebuie sa fie pe la bisericuta – ok, asta stiam si eu, trec pe sub pod si vad o mare de oameni – aici e TTR-ul 🙂

Imi scot windstoperul, sunt nitel transpirat raman la tricou si geaca, vad ca-s 11 grade si e uscat, e perfect pentru alergare. Din pacate nu stiu pe nimeni dintre cei adunati, apoi il vad pe Alex P. cu care am fost coleg de munca, apoi vine si Florin T. tot cu bicla. Doar Florin S, nu venise si era deja 20:10. Nimeni nu-i stia telefonul, dar la un moment dat apare cu masa, bidoane apa/iso, o geanta… venise cu masina – normal sa fie ultimul 🙂 – dar pacat ca nimeni nu l-a ajutat.

Masa se instaleaza imediat si incep inregistratie la Gabi. Intre timp aflam motivul orei 20:10 care trecuse dar nu mai conta; era ziua lui Cosmin care dorea sa si-o sarbatoreasca cu noi. Foarte tare, ne-a zis ca face o tura in sens invers ca sa ne vada pe toti. Se simtea ca e emotionat, avusese o zi grea cu naveta prin provincie dar acum era in elementul sau ‘Alaturi de prieteni’

Ma inscriu pe pozitia 19, am zis sa fiu pe la jumatate, nu voiam sa plec din coada desi stiam ca asa as depasi destul de multi. Lumea se aseaza frumos la coada, imi las geaca dar e frigut de stat in tricou, ma misc pe loc si e mai bine, ma gandesc la cartea lui Vlad T. ”6633 -Ultra” si ma cuprinde rasul, 11 grade cu dry si mi-e frig, da-o incolo de treaba, dar tremuratul era pe fond psihic, facusem o tura pe bicla prin ploaie tot la 9-11 grade si desi eram mai bine imbracat, ma luase un tremurat ca naiba, una e pe uscat, alta e pe umezeala si vant, nu degeaba RF (Real Feel-ul e cel mai important – chiar si la temperaturi negative pe uscat si soare, poate sa fie mult mai placut decat la + cateva grade si umezeal). Nu stau mult si 3,2,1 plec; dau drumul la ceasul Sony, da cred ca-s singurul alergator care a dat Garmin-ul (specializat in ceasuri cu GPS) pe Sony , dar din ultimele 10 ture in care am avut ambele ceasuri (Sony Smartwatch3 si Garmin FR225), primul s-a dovedit  a fi mult mai precis (macar nu treceam prin cladiri, peste ape sau imi raporta pace sub 1 min/km)

Depasesc destul de repede pe cel de pe 18 si ma uit la ceas 3:28 min/km; nu e rau zic, ma simt ok, ceasul raporteaza media si nu pace-ul instant, asa ca valoarea o sa tot creasca – pur si simplu eu nu pot sa plec incet ca apoi sa dau tare, daca plec incet pot mentine cel mult sau sa mai incetinesc (organismul meu zice ca daca 4 min/km e ok pe primii 2km, dupa inca 2 sa ma bucur ca tin ritmul asta sau ca sunt deja la 4:05, asta e , sunt un puturos si la bine ma invat imediat si vreau si mai bine aka comod). Trec 1.5 km, se inchide bucla nordica, deci am facut aprox 1/4 din cursa si nici n-am transpirat, ce vreme excelenta de alergat, daca era mai frig  devine mai greu sa incalzesti aerul in plamani, daca era mai cald, deja eram leaorca, vad ca sunt la 3:35 medie, super, oare o sa ajung vreodata sa o tin pe 10 km, cine stie….; vedem la anu :). Dupa pod vine o mica coborare pe care nu ma stapanesc sa nu accelerez si sa trec repede pe langa 2 alergatori, apoi vine linia dreapta dar sunt grupuri de cate 4-5 alergatori care ‘blocheaza’ toata aleea, o iau pe iarba si nu mai zic nimic… la MIB nu am fost primit bine cand voiam sa depasesc in aceleasi situatii, desi acolo era cica concurs organizat, iar aici nimic oficial. Trece si latura sudica si fac prima tura, hm parca a trecut extrem de repede, dar media vad ca e 3:46, hm, deci tot incetinesc 😦 – partea buna e ca ma simt bine si chiar trag pe liniile drepte, dupa ce trece latura nordica sunt la 3:43, aha deci se poate :), vine valea dar nu mai sunt in stare sau nu mai vreau sa accelerez desi e pustiu acum, vine linia dreapta si tot asa liber, deci bag, mai e putin, ma uit, iarasi 3:46, cum naiba, am o problema pe latura sudica (o fi la deal, o fi de la pietrele alea cubice… dar ma simt mai bine pe partea nordica, adica acum trag vizibil, ma apuca nitel ficatul si totusi media creste :(. Totusi se vede podul si dupa pod e gata, vad o fata in fata mea, alearga repede, am vazut-o de la linia dreapta inainte de pod, era aproaape dar e tot in fata mea – stiu ca nu are relevanta ca timp dar vreau sa trec inaintea ei asa ca accelerez chiar sub pod si reusesc sa trec inaintea ei; o aud cum gafaie si pe mine ma ia rau ficatul (reusesc sa ingan ceva ca sa o felicit, alearga sub 3:50 pe mie) dar il ignor intrucat vad finish-ul, ajung la final si cum ma opresc ma lasa imediat durerea la ficat, pulsul cade instant, cred ca ajung sub 100 bpm, dupa mai putin de un minut si ma simt minunat; sigur mai duceam inca o tura tot asa; pe la 3:45 min/km cat a iesit media (23:59 pe ceas 2 ture IOR – 6.3 km – nu e rau, mai ales ca n-am alergat la limita, chiar nitel sub 90% mai putin ultimii 200 m cand am tras peste 95%)

https://www.strava.com/activities/750733879

La final putini alergatori – vreo 4, ma gandesc ca daca nu-i da tare Florin T, s-ar putea sa fiu primul la timp. Ma hidratez si iau niste jeleuri, ciocolata, numai bunatati, le iau de placere, nu simt nevoia de energie, de fapt acum parca abia m-am incalzit, am alergat cu ideea ca e o tura ma lunga cam de 15-20 km, sper sa pot tine ritmul asta pe 21 km, hai si 3:50 tot e foarte ok, dar deocamdata peste 12 km nu am facut nici o cursa sub 4 min/km, nu am facut nici ca n-am incercat, deci e foarte posibil sa reusesc :).

Ajung majoritatea alergatorilor, vine si Cosmin si ne face o surpriza deosebita, desface o sampanie, nu cred ca ai ocazia vreodata ca dupa o tura de alergare sa bei sampanie. Nu stiu cat de bine iti face dar nici nu-mi pasa, ma simt excelent, mai am de facut un Cool down pe bicla si ma bag la somnel (aici cica avem niste restante).

Cantam „Multi Ani Traiasca” lui Cosmin, apare si un DVD portabil cu muzica, e super atmosfera, un fel de party after run 🙂 – dar lumea se retrage incet incet, e trecut de 21

Mai discut cu Alex P., Florin T. imi zice ca a fost varza, cunosc sentimentul asta de la Baneasa Trail – e drept ca a fost si momentul suprem in care mi-am urat ceasul Garmin (am alergat la limita ficatului, am tras cat am putut si ”the fkin device” arata 4:48 min/km – aveam sa aflu ca pace-ul real era de 4:25 si ca ma ratacisem 1 km si ceva – practic in 1:40 am facut 23 km nu 21 cum raporta ceasul); dar nu e numai vina lui,  e clar ca m-am descurajat, la un moment dat am lasat-o mai moale, am zis ca nu-s ok, singurele dati cand alergam atat de incet au fost primele alergari si alergarile cu stomacul facut praf. Oricum e clar ca la Baneasa am o mare restanta, trebuie sa fac o cursa mai buna si cu mai multa incredere, poate in decembrie, sa fie vreme buna, poate nu ma mai ratacesc si poate o sa am si un ceas mai de Doamne Ajuta, nu vreau GPS militar dar macar aberatii de pana in 10%.

Dar inainte de asta imi ramane pe 5.11 un maraton sub 3 ore pe Olimpia Ploiesti si ceva long-run-uri prietenoase pe campurile de langa Fundulea.

si bineinteles abia astept sa vin la urmatorul TTR.

 

PS. Se pare ca am fost al 2 lea dupa Florin I. Ciudat e ca media lui este mai mare ca mea desi timpul e mai scurt – erori de la ceas probabil dar timpul conteaza cel mai mult ! Felicitari !

 

 

 

 

 

 

PB Stafeta la MIB 2016 si pledoarie pentru alergarea vitezista

Ca alergator ce prefer in general viteza pe principiul : inima duce dar articulatiile mai putin, imi doream de mult o cursa rapida de 10 km sub 38 minute. La antrenamente am scos destul de usor 10 km sub 40 min si voiam sa mai scad 1 minut, adica sa fiu sub 38 min.

Poate o sa para ciudat ce o sa zic, dar zic ca e de incercat : daca aveti putin timp, daca va doare ceva atunci cand alergati, daca nu va place in mod special alergatul (aici ma gaseam si eu acum 2 ani ca si ciclist convins), ganditi-va sa alergati repede. O sa-mi sara in cap antrenorii, sa vorbeasca de volum, probleme de accidentare si cate si mai cate… sunt convins ca au dreptate doar ca ei se gandesc la sportivii de performanta. Avantajele alergarii rapide (domestice, adica cat de tare poti tu, nu cat cat de tare pot aia bine antrenati)  sunt : Termini mai repede antrenamentul, Viteza iti corecteaza automat pozitia catre una mai corecta; nu vei alerga ideal dar sigur mai corect decat daca doar te tarai si cel mai important pentru un incepator : nu vei avea timp sa te accidentezi intrucat suflul va fi problema principala si nu articulatiile care se uzeaza in functie de timpul de alergare. Alergarile scurte si viteziste iti pun sangele in miscare, te vei simti mai bine dupa alergat, mai mult timp decat dupa o cursa lenta, imunitate vizibil crescuta :eu de 2 ani nu am mai racit;  in acest timp am alergat doar de 2 ori mai incet si de fiecare data mi-am resimtit genunchii. Sprinturile tale nu vor fi atat de rapide si lungi ca ale unui sportiv de performanta, dar cand alergi trage nitel, nu o lalai ca sa faci km si sa ti se termine melodiile din playlist. Seteaza o ora de muzica si nu le repeta , dar si un numar de km minim de facut – evident realist ; eu am inceput cu 2 km dar niciodata peste 10 minute (e proba de acceptare in armata pentru fete :)) – acum imi setez  13 km intr-o ora sau 7 km in 30 minute. Imi doresc 3 km sub 10 minute chiar in iarna asta.

Apoi una personala : alegarea de viteza este apogeul alergarii in ceea ce priveste placerea, este grea la inceput, dar in momentul in care iti iese, senzatia e foarte faina si creeaza dependenta, da, acum nu ma mai accidentez cand alerg incet, dar nu-mi place alergarea lenta, o fac doar daca sunt terminat si nu-mi place sa fiu terminat – cam astea sunt motivele pentru care desi sunt pregatit fizic de cursele ultra, ma voi rezuma in general la max maraton.

In cazul meu acum 2 ani cand m-am apucat de alergare 4:20 min/km era alergarea de viteza si 4:40 recovery; acum sunt la 3:50-3:55 oricum viteza inseamna sub 4 min/km si recovery la 4:20 -4:30 (dupa 20 km, intr-o zi buna). Am 63 kg si conditie sportiva destul de ok de la multi km pe bicicleta.  De aici fiecare isi calculeaza ce inseamna viteza dar oricum sa fie sub 6 min/km. Tot ce zic e valabil pe plat, aderenta perfecta.

Sa ne intoarcem la MIB. Anul trecut am participat la Semi, a fost prima mea cursa oficiala : 1:37 real ; 1:44 efectiv (adica cu statul la coada la plecare), iar anul asta m-am inscris la stafeta. Initial am vrut sa ma duc la maraton, dar pe de-o parte eram 8 oameni la firma si 6 doreau stafeta, asa ca si eu si Alina ce dorea semi, am schimbat pe stafeta ca sa facem 2 echipe, iar cu 2 saptamani inainte de cursa am aflat ca am o nunta si mai e si departe: la Bran la vreo 3 ore de condus, deci noapte pierduta, mancare multa,  oboseala, era cam greu sa particip la maraton, dar un PB la stafeta era fezabil. In ziua (noaptea curseri) am reusit cu greu sa ma culc pe la 2 noaptea, fi-mea a stat pana la 3:30… deh tineretea 🙂 si la 5:30 am plecat din Bran (cu masina, nu pe jos, desi altadata voi incerca sa ajung acolo sub 8 ore – cu bicla evident…) mers Eco si la exact 8:30 parcam acasa; am mai avut 15 minute de pregatire  ca sa ajung in jur de 9 si ceva la start. Am plecat pe jos de pe B-dul Panduri si la numai 1 km deja am dat intr-o mare de oameni ce faceau incalzirea in jurul Casei Poporului. Am ajuns la Izvor si aici m-am intalnit cu majoritatea colegiilor cu care vom forma cele 2 echipe. La 9:30 primii 2 : Greg si Livia au intrat in zona de start si pe la 9:36 au inceput sa se miste cu greu. II incurajam de pe margine, pareau la puscarie :), adevarul e ca aproape 10 minute s-au tarat spre Start 🙂

Am mers apoi in zona parcului Izvor ca sa-i pozez pe cei mai rapizi : Alexandru C. era intr-o grupa cu alti 5 negri : Panica in Kenya 🙂  ritm excelent, in jur de 3 min/km 🙂  Go Alex !

Fiind Stafeta 3 am mers apoi pe C. Victoriei in zona de schimbare cu Stafeta 2. Abia in jurul orei 11 fara ceva, am reusit sa facem schimbul, trecusera cam o ora 15 de la start dar 9 minute fusesera pierdute doar la start. Greg paseaza cipul Alinei si eu ca sa nu ma mai ”surmenez”, ma duc la ai mei si iau bicicleta. Desi erau doar 3 km pe direct de la schimbul 2 la 3, am preferat sa merg cu bicicleta, sa mai fac poze si sa o las acasa (500 m de locul cu pricina).

 

De acasa am plecat in tricou, se facuse cald, stiam ca e soare pe Bdul T. Vladimirescu si chiar nu mi-a fost frig. Pe cei 500 m am facut o incalzire slaba. Alina ajunge in 55 minute de la plecare, imi da cipul si ceasul, dau stop pe sesiunea ei si start pe a mea, am muzica in urechi si ii dau drumul mai incet (cred eu) ma uit la ceas 3:45 min/km – merge de stafeta ca ritm de pornire, stiu ca urmeaza coborare pe 13 septembrie si sigur pot mentine ritmul asta pana la Rond Cosbuc. Ma simt bine, efortul pare rezonabil, de anduranta, ma streseaza ideea sa nu pierd cipul; nu-l simt, il verific dupa 1 km, e unde trebuie si plec si mai tare 3:30 min/km, nu sunt inca pe vale dar imi place ritmul, e periculos deja la depasiri,  sunt cam in spate fata de cei buni si ritmul celor de langa mine e de peste 5 min/km, inainte de coborare ajung la pace-rii cu 5:30 min/km, ii vad cum se apropie repede rau si e o gloata atat de mare in jurul lor si nici un culoar de depasire ; sunt nevoit sa o iau pe iarba ce separa sensurile pe 13 Sept si le zic totusi sa lasa un culoar; li se pare ceva foarte urat din partea mea, huiduie, dar imediat abia ii aud, incepe valea, hai sa alergam macar 500 m ca cei buni : 3:20, 3:10…. nu mai merge fara efort, stiu ca pot sprinta la 3 si chiar sub, dar si ca lucrul asta ma va omora peste un km, asa ca tin 3:20-3:30 chiar incep sa ma odinesc nitel, e mai simplu decat 3:50 pe plat. Mi se pare extrem de ciudat sa vad oameni crispati la vale in jurul meu, ma relaxez si depasirile le fac usor intrucat densitatea e mai mica acum (toti stau ca olie dupa pacerii de 4 ore desi eu sunt convins ca toti pot alerga mai repede, ei in schimb nu sunt sau nu vor!)  vine curba la dreapta si panta descendenta continua spre Rond Cosbuc, sunt la 3:20, stabil, daca panta s-ar mentine, asta ar fi ritmul meu de anduranta ; superb, senzatia e minunata cu tot cu intoarcerea brusca care o simt in glezne si incepe urcarea spre Pta Constitutiei. E o urcare mica de vreo 5 m, dar o simt; sunt la 3:50 si efortul e mai mare decat la 3:20 pe coborare, fac orice dar nu vreau vad scris 4 la Pace pe ceas :). Fac dreapta spre Unirii si incep sa alerg pe ”la fantani” Il vad pe Liviu si-l incurajez, apuc sa-i strang mana dar ii dau bataie (la picioare, nu lui Liviu), primul semafor, e rosu, dar avem prioritate (noi alergatorii), la Unirii pe stanga si pe dreapta oameni suparati ca niste nebuni alearga si RATB-ul are medie si mai mica, in mod normal, media RATB in weekend cu tot cu asteptatul  este sub media unei alergari usoare (8-9 la ora) acum este sub cea de mers, ei oare de ce nu merg – poporul asteapta, se plange dar nu actioneaza, asta facem de sute de ani si ne minunam ca suntem condusi de straini ; ma rog sa lasam istoria si politica

Aerul e minunat, pe langa temperatura optima de vreo 14-15 grade cu aer uscat, NU SUNT NOXE, fiecare respiratie imi da putere, am ajuns la km 6 si ma simt plin de energie desi am alergat repede (pe la 3:45 min/km medie)

Incepe bulevardul Unirii pana la Alba Iulia, stiu ca e segment si stiu ca alta sansa de PB pe el va fi doar la urmatorul maraton atunci cand se inchide iarasi circulatia. Soare e cam greu de prins desi e din belsug :), iar Iliescu e cu voia dvs. ultimul pe lista alor buni.

Dupa ce fac dreapta spre Dudesti am tendinta sa o mai las, dar nu pot datorita dorintei devenita obsesie de a depasi cat mai multi, ma intorc spre rond si incep sa alerg spre Pta Muncii, vad poarta si ma gandesc ca e final, ma uit la ceas – sunt la 3:55, stiu ca e bine, primii 5 km au fost sub 3:45 si la ultima alergare de 10 km eram la 4 min/km de la km 7 in sus, sigur va fi PB si la 10 km daca o tin asa, trec de Muncii si incep sa alerg spre Arena, mai sunt doar 2 km, o iau pe linia de tramvai si bag din nou 3:40, simt ca pot, gafai si ma uit la puls : 160, o fi gresit, o fi bun, am un ceas ce o da in bara cu pulsul, totusi intotdeauna cand arata mai mult sunt varza si intotdeauna cand arata mai putin sunt la PB; acum arata putin, iar  afara de respiratia rapida nu am nici o problema; mai accelerez nitel 3:30 la km 9, asta chiar e premiera; trec pe langa un grup ce dadea mai tare, ii depasesc incet si primesc incurajari, am tentatia sa dau si mai tare dar stiu ca 3:20 acum m-ar epuiza pe ultimul km; vad baloanele de la pace-rii de maraton la 3:45, waw, ii, depasisem si pe cei cu  4:00 (cei lenti de pe 13 Sept) am recuperat peste 15 minute in 10 km, am depasit peste 400 de persoane, nu m-a depasit nimeni, nici macar nu a incercat cineva …si din pacate mai e doar un km, il fac din nou pe linia de tramvai, tin 3:50, nu trag pana la capat, vreau sa ma intorc in alergare cu Nicolae, stafeta nr.4. Ajung pe Arena, opresc ceasul si il caut pe Nicolae; nu-l gasesc dar il sun si ne gasim imediat, ce rau faceam daca nu luam telefonul, dar am avut si muzica asa. Schimb cipul si incepem sa alergam; Nicolae imi zice ca el tine 5:40-5:50 de obicei, hm… zic, o sa-mi fie greu, ma vor durea picioarele, dar incepem sa alergam direct la 5:10 si se simte bine, vedem baloanele de la 3:45 care ne depasisera cat am stat de schimbat cipul si zicem sa ne tinem dupa ei. Facem asta pana la Unirii, stam de vorba, bem apa, iau fructe, pe mine timpul de alergare ma omoara, nu km :), dar ma simt destul de ok, tinem 5:10-5:20, iar la un moment dat Nicolae zice ca s-a plictisit si sa depasim pace-rii. Culmea e ca in loc sa ma bucur ma fortez sa tin pasul cu el, nu e ciudat dar dupa 7 km de alergat mai incet decat pot, ma resimt: organismul este extrem de puturos, daca nu tragi de el se va seta la limita comoditatii (ceea ce inseamna doar supravietuire) si foarte greu se va reactiva in zona de eficienta 70-80% din max cat poti. De aceea multi alearga mult sub cat pot duce la un ritm tempo normal. Nicolae descopera dupa 8 km ca ritmul lui ok este 4:40, iar el a alergat de ani de zile la doar 6 min/km. Eu am inceput la 4:40 din prima, poate pentru ca nu m-am luat dupa ceilalti, am alergat asa cum m-am simtit bine, iar cand alerg incet nu ma simt bine, mai bine merg !

Nicolae imi multumeste pentru cursa; eu n-am facut nimic, el a stabilit ritmul, dar e adevarat ca daca alergi cu cineva mai rapid faci si tu performanta mai buna, ceea ce demonstreaza clar ca puteai, dar nu stiai asta. Am si eu de multumit altora…  Intram pe final la Izvor, incep sprinturile de final, il vad pe Nicolae ca se duce in fata, euforia de final,  ma tin cu greu dupa el, accelerez incet de tot, se departeaza si se ia la intrecere cu un pusti, vreau sa fortez dar picioarele sunt anchilozate, nu ma lasa, accelerez dar prea lent : 4:20, 4:15, 4:12, mama lui de 4 …nu mai reusesc sub desi nu gafai deloc, dar e suficient  ca sa terminam impreuna, ceasul general 3:46 cu tot cu cele 9 minute pierdute la start, deci 3:37 efectiv, nu-i rau pana la urma, targetul era sub 4 ore. De asemenea Alina a alergat si ea ultima suta de m cu noi.

Ne regasim echipa si hotaram sa alergam ultima suta de m si cu stafeta 4 Dan – de la cealalta echipa.

Finish-ul e impresionant – trecem a 2 oara prin poarta dar nu mai luam medalii, ne hidratam si facem poza de final.

Penta Team 1 : 3:37, Penta Team 2 4:15 (real time) timp bunicei, in medie suntem sub 4 ore !

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Tura Alinei :https://www.strava.com/activities/738899095

Tura mea : https://www.strava.com/activities/738950296

Tura lui Nicolae cu mine : https://www.strava.com/activities/739042086

 

 

Randonneurs 1000 – jumatate + ceva = varianta mea

Am ezitat mult pana sa ma inscriu in tura asta,  dar am zis sa ma inscriu sa vad daca pot intrucat forma mea fizica atat pe alergare cat si la bicicleta era in crestere, la fel si varsta… asa ca sa profit cat mai mult cat mai sunt in vana.

Pe scurt este o provocare de a parcurge 1000 km in 75 de ore. Traseul cuprinde 2 catarari mari si mai multe mai mici totalizand cam 13 km de urcari. Nu este o treaba competitiva, important e doar sa termini in timpul scontat sau pentru unii doar sa-l termini. Eu mi-am propus din start 65-70 de ore 🙂 sau retragere V. Oltului sau Brasov.

Stiam si recunosc si acum ca nu prea stiam in ce ma bagam intrucat cea mai lunga tura de-a mea fusese pe doar 300 km dar intr-un timp bun de numai 12 ore cu o medie de miscare de peste 30 la ora. Tactica a fost de la inceput ca din 75 de ore propuse sa fac maxim 70, adica sa trag mult in prima si ultima zi. Ma asteptam sa fac 400 km in prima zi, 300 in a 2 a si 300 a 3 a fiind cea mai usoara – mai mult pe plat.

In primul rand echipamentul : Sunt ciclist de vreo 15 ani si alergator de un an si ceva. Am realizat ca la mersul cu bicicleta echipamentul conteaza mult mai mult decat la alergat, mai ales pe distante foarte lungi. E important ca bicicleta sa fie comoda, sa fie usoara, sa fie sigura : frane bune si aderenta buna; sa aiba raporturi bune si media de deplasare cat mai mare. Am 3 biciclete; prima de 15 ani luata SH, o Merida Big9 noua, generatie 2015 si o cursiera Rossin generatie 90-2000.

Alegerea logica tinand cont ca tura este pe asfalt si drumuri teoretic bune ar fi fost cursiera de numai 8.5 kg. Doar ca mergand mult prin tara cu masina stiam in ce stare se afla drumurile noastre, de multe ori nu intelegeam de ce cursieristii fac doar DN1, DN2 si DN5 si cateva DJ-uri din jurul lor. Acum imi dau seama ca doar pe aceste drumuri bune, se poate merge cu placere, cu viteza chiar daca trebuie multa atentie intrucat evident ca aceste drumuri sunt foarte circulate de toate tipurile de vehicule.

Punand in balanta Siguranta, Comoditatea si Viteza in ordinea asta, am ales sa plec cu vechea bicicleta poreclita MTB2002, desi asa cum am zis, eu o am din 2002 cumparata SH….totusi pare mai noua de 2000 sau imi place mie sa cred asta. Oricum ar fi, este destul de usoara avand doar 11.5 kg, roti de 26”, cauciucuri Slick noi noute, frane bune chiar daca nu sunt pe disc, suspensie fata, furca destul de ok, mansoane comode.

Imi aduc aminte ca dupa tura de 300 km imi amortisera mainile, umerii si salele, nu as fi putut rezista inca 30 de ore in aceleasi conditii, apoi cursiera la coborari pe drumuri cu nisip, mazga am zis ca e extrem de ricant, deci am ales bicicleta de compromis. Inainte de tura am dat de proba un TDJ cu ea, mi s-a parut extraordinara, medie 33.5 la ora in conditiile in care nu am tras pana la capat, aceeasi incercare cu cursiera s-a soldat cu o medie de numai 32 scoasa destul de chinuit si cu impresia ca am tras foarte mult.  Ambele incercari s-au facut pe aceelasi traseu cu +33 grade si fara vant. Probabil cursiera are o problema sau MTB-ul este extraordinar, oricum ar fi, alegerea e clara pentru tura de 1000 :

Micul Sprinter. Nu am ales MTB-ul Merida intrucat are 2 kg in plus, iar rotile de 29” nu ajuta in mod special pe asfalt fata de 26” (desi poate multi o sa ma contrazica…) si in plus nu mai voiam sa mai investesc in alte slick-uri ci sa o las doar de offroad adevarat. Treaba e ca nu reusisem nici o tura peste 50 km cu medie de peste 30 cu Merida in timp ce micul Sprinter scotea 32 chiar si cu cauciucuri de munte 🙂

Ca si echipament secundar, aleg sa imi iau un rucsac de 30 l in care sa iau ceva haine, ceva mancare, camere, scule si saboti de rezerva, vesta si sacul de dormit usor de vara (doar 800 gr). In total rucsacul are putin sub 3 kg la plecare si am mancare de aproape 1 kg. Mi-am luat si praf Iso pentru vreo 2l si in rest dopantele normale : ciocolata, banane, crantanele cu omega3…

Din start ni se spune ca prima etapa ar fi la aprox 360 km la camping Dracula langa centrala de la Poienari. Mie mi se pare ‘prea aproape’; discut cu Dan si ne propunem sa ajungem in prima zi la Piscul Negru si sa dormim in saci in sala  de mese a unei pensiuni. Ar fi aprox 400 km, dar a 2 a zi ar ramane doar 15 km pana la Balea, ceva mai grei apoi ar urma coborarea si pregatirea pentru Transalpina. Vrem sa fim in jurul pranzului la pensiunea de la Dobra sa urcam Transalpina si sa ajungem la Dragasani sau Slatina unde sa facem o pauza pe timpul noptii. Ramaneau sub 300 km in ultima zi, cu plecare la 6, clar pana la 20-21 (deci pe lumina) la Arc; deci aprox 68 ore.

Parea un plan realizabil dar pentru asta ne trebuia o medie de deplasare de 23-24 si un foarte bun management al pauzelor.

Si acum incepe distractia: Vineri pe 12.08 apuc sa ma culc pe la 22:30 dupa ce am incercat sa adorm de pe la 21. Emotia turei, impresia ca am uitat ceva, ma rog, ceasul suna la 2:20, stiu ca am timp 10 min sa mananc un iaurt si o banana, sa ma hidratez, sa ma imbrac si sa fac apoi 15 min pana la plecarea de la Arc. Evident ca reusesc sa plec la 2:40 in loc de 2:35, dar sunt la si 55 la start. Lumea e deja pregatita, in 5 minute se pleaca. Ii salut pe toti si ma pregatesc de plecare. Ma bucur ca nu am timp sa ma racesc, am tricou si geaca de fas pe mine, sunt doar 15 grade deci nu dau nimic jos, stiu ca se va merge cu 30+ pe DN1. Si plecam….vad in grup cativa ciclisti cu MTB si cauciucuri  de munte, WTF 😦 – ma rog, alegerea e a ficaruia dar vad multe biciclete cicloturism si mai putine cursiere, deci e clar ca mai multi au gandit ca mine, siguranta inaintea vitezei, oricum media nu mai conteaza aici, doar sa nu fie atat de mica incat sa nu-ti permita pauze.

Mergem bine in pluton, ne-am impartit in 2, evident ca sunt in plutonul in fata, suntem cam 12 ciclisti cu Iulian, si Dan, pe ceilalti nu ii stiu. La Ciolpani facem stanga si DN-ul se transforma intr-o sosea ok care insa devine neasfaltata cam 1 km – dau drumul la suspensie si ma bucur nespus ca nu sunt cu cursiera, apoi revenim pe asfalt si imediat ajungem la km52 la Draganesti. Nu stiu daca sa ma dezbrac sau nu, sunt incins nitel de la efort dar cand stau ma ia frigul. Noroc ca nu stam mult, doar cat sa reintregim plutonul (ne prind si cei din spate si cei care au avut deja ghinionul unei pene). Pornim spre Ploiesti via Berceni si centura de est. Drumul e destul de ok, aleg sa opresc suspensia. Se crapa de ziua, intram in Ploiesti, iar Iulian ne intreaba daca vrem o pauza de cafea; e km 80 si am facut 3 ore, mergem bine, hai sa o tinem tot asa deci fara pauza.

Iesim pe DN1 spre Baicoi, aleg sa renunt la geaca de fas si sa raman doar cu bluza si vesta, imi place ca se da tare, frigul de dimineata e compensat cu efort, plutonul ajuta mult.

La un moment dat din pacate are loc un accident chiar in fata mea. Ma pregatesc de impact si apas ambele frane la max, ma opresc la cativa cm de cei 2 cazuti – ma bucur ca am frana si ca cai 2 nu au patit mai nimic in afara de o sperietura. Ma gandesc ca poate deja neatentia e cauzata de oboseala, suntem doar la km 90 dar am plecat la 3 AM…

Ajungem in Campina si parasim DN1, un frig brusc se lasa, e ora 7 si in depresiuni e momentul acela al diminetii cu temperatura cea mai scazuta. Stiu ca tine max 20 min, de la 12 grade s-au facut 5; strang din dinti si rezist, ma motiveaza soarele cu dinti, da, sincer ca sportiv nu inteleg cum poate fi soare afara si sa-ti fie frig; am alergat la -16 cu tricou si helanca neagra, dar nu as fi alergat la -5 fara soare afara ! Ma rog pe ideea ca ai suficienta energie sa dai mai tare si sa compensezi frigul. Ma salveaza o urcare apoi vine o coborare sinistra pe care fac efort mare sa nu dardai, dar vin iarasi urcari si se apropie Breaza.

Din pacate aici a abandonat din cauza frigului cel mai tanar membru al expeditiei.

In Breaza si eu raman in urma datorita unei senzatii de foame pronuntata. La checkpoint domnisoara blonda ne face cafea, e cald, ne simtim ca in paradis, bag ceva grantanele si o ciocolata intrucat stiu ca dupa 25 km vine Sinaia unde aveam planificata pauza de masa.Este dificil de plecat dar  ….TREBUIE doar 850 km ramasi dupa 6 ore jumate, suntem in grafic !

La ora 10 ajungem la Riviera, eu cu Dan Z si Dan M am dat ceva mai tare ca sa prindem loc 🙂 – restaurantul e destul de mare pentru toti, servirea e buna, rapida, preturile decente. Mananc o ciorba de perisoare, cascaval pane, cartofi, nu vreau sa bag carne sau ceva greu, prefer sa mananc mai putin si mai des. Pana sa terminam de mancat, pleaca 2 ciclisti tineri inaintea noastra. II intrebam care e destinatia : ne zic ca Dobra sau macar Cisnadie aproape de km500. Wow, ma gandesc ca totusi e imposibil, e adevarat ca am fost in mai putin de 7 ore in Sinaia 150 km, dar urcare nu prea a fost, drum rau nu prea a fost si energia a fost la max. Inca 350 km cu 7000 m urcare si coborarea pe noaptea a Transfag nu mi se par fezabile. Apoi imi zic ca ei au gandit sa ajunga luni dimineata si ca asta e strategia. Jos palaria daca vor reusi.

Pe la 11 plecam, eu cu Dan Z si Dan M. Din pacate Dan M. are o problema cu roata din fata, in Busteni o pana, apoi cu noua camera, cauciucul nu sta drept, cautam un service de biciclete in Predeal, apoi oprim la Decathlon Brasov. Intre timp ne prinde plutonul. Am pierdut cam 30 min, eu si Dan Z. alegem sa mergem cu plutonul, e posibil sa avem si noi o problema pe viitor si rezerva de timp e intotdeauna bine venita. Trecem repede prin Brasov – drumul are pe alocuri pista pe strada dar bineinteles ca in intersectii nu, oricum incepem repede urcarea spre Poiana. Trebuia la 13 sa plecam din Poiana spre Rasnov, ajungem la 14 la pensiunea Vlasin, eu o gasesc din prima, Dan se duce sa se plimbe prin Poiana… Apuc sa-mi iau si un suc. Domsoara de la receptie, la fel de draguta ca cea de la Breaza imi zice ca sunt al 3 lea, nu ma bucur deloc intrucat nu e competitie si cu tot cu pauza acumulam peste 90 minute intarziere fata de planul pentru Piscul Negru. Totusi e bine ca nu sunt obosit, e km 220 si teoretic am trecut de jumatatea drumului ca si distanta. Stiu ca drumul de la Fundata e greu si prost asa ca nu mai stam mult si ii dam la vale. Inaintea noastra mai pleaca un ciclist, apoi Dan zice ca in Bran sa ne oprim ca sa mancam ceva si sa-si salute sotia cazata acolo. Pe coborarea de la Rasnov, jos la cetate e omor, abia se poate merge pe jos, am timp sa socializez cu un ciclist de la clubul din Zarnesti, dar ma strecor cum pot si incep pedalarea spre Bran. Drumul este oribil, stiam de la mersul cu masina, pornesc suspenia, ma ajuta la maini dar nu si la fund. Incepe sa doara….nasol, dureri cam devreme, dar ma rog, evident ca se poate trai cu ele si e bine ca nu sunt direct implicate in efortul de deplasare. Genunchii sunt ok, picioarele sunt ok, mainile nu ma dor, vad ca sunt de 10 ore pe bicicleta si in afara de problemele minore de la sezut, ma simt minunat. Am apucat chiar sa ma odihnesc nitel in Bran, iar din Tohanul Nou, media de deplasare este nitel sub 20 datorita traficului de masini. Dupa Moeciu de jos traficul dispare aproape complet, incepe urcarea spre Fundata si ne intalnim cu un ciclist localnic. Are un DHS cu cauciucuri de munte, ne zice ca face des urcarea si cobora pe abrupt prin padure. Cica ne poate arata o scurtatura… hmm, pentru fund ar fi buna scurtatura. Ok sa ne tinem dupa el, doar ca incet incet se departeaza de noi, nu vreau sa fortez, la fel si Dan, ne asteapta Transfag; apoi e destul de cald, prima oara pe ziua asta chiar transpiram, e soare si urcare abrupta. Pana in Fundata il pierdem pe localnic asa ca ramanem pe traseul legal 🙂 Coboram spre Podul Dambovitei, sunt niste curbe criminale, pe unele pe langa bonusurile de gropi cu care ne obisnuisem era si nisip, din nou ma felicit ca nu sunt cu cursiera, cobor cu grija si in Podul Dambovitei mai facem o mica pauza. Stiu ca mai sunt 2 urcari, una mica si una la cariera de piatra. Imi e frica de a 2 a urcare, sincer o evit chiar si cu masina intrucat prefer sa merg pe Dragislavele – Stoenesti chiar daca sunt bucati neasfaltate; e mai scurt si mai usor (fara trafic). Din pacate acum mergem la Campulung si nu la Bucuresti deci trebuie urcat la cariera :(. Asa cum ma asteptam, prima urcare o facem repede, trecem prin Rucar, medie de 30, waw ce fain e si incepe urcarea la cariera. De aici incepem si noi sa ne resimtim, nu ne place urcarea dar tragem ce sa facem, stiu ca apoi pana la intersectia spre Curtea de Arges ne vom lejeri. Ajungem in varf si avem partea de cea de-a 3 a coborare faina pe ziua in curs dupa Rasnov si Podul Dambovitei. Ne luam o inghetata din Campulung si incepem urcarea spre Curtea de Arges. Stiu ca e un drum greu, l-am facut si masina, iti e mila si de masina la pantele alea : 8% e bine asa sunt majoritatea, iar 2 sunt de 12%. Cei 42 km ii facem in 3 ore in loc de 2, dar cele 3 ore ni se par ca au fost 4 – 5. La 15 km de Curtea de Arges se face noapte, dar macar am scapat de pante. Ajungem la Lukoil Curtea de Arges. Ni se spune ca nu stiu de nici un concurs de biciclete dar ne stampileaza brevetul.Langa benizarie Restaurantul Laura : mancam de seara (noapte) regal. E atat de bine ca stam cam o ora. Apoi ne refacem calculele si vedem ca nu mai avem sanse pentru piscul negru decat daca ajungem pe la 4 AM. E aproape 11 PM. Cum ies din restautrant ma apuca frisoanele, vad ca sunt 13 grade si am toate hainele pe mine (3 straturi), deci frigul e pe fond de oboseala. Pot sa merg doar pe langa bicicleta, daca ma sui pe ea, vantul ala anemic ma face sa dardai necontrolat. Incepem sa cautam cazare dar toate locurile sunt ocupate. Noroc ca ne prind baietii de la pluton, imi fac curaj si pedalez in spatele lor, se  merge binisor, peste 25, incep sa ma incalzesc, e bine, mergem toti la camping desi sunt mici tentative de cazare : Bai baieti, o camera cu baie cu apa calda ar fi de vis ! Dar ramanem cu visele si pedalam spre Poienari. Ori eram eu infrigurat ori drumul ala mai mult coboara decat urca, cert e ca am ajuns destul de repede la cazare, desi stiam de vreo 15 km, au fost 25 parcursi intr-o ora.

In jur de miezul noptii am ajuns la camping, am fost intampinati cu ospitalitate, mancarica si caldura sufleteasca dar si datorata cortului si sacului de dormit pe care l-am pus direct peste cele 3 straturi avute. Am inteles ca suntem ultimii 8 ramasi in cursa…Am dormit binisor ca sardelele, totusi imi facusem un calcul ca nu mai am cum sa ajung luni seara orice ar fi. Din pacate mental nu duceam mai tarziu de atat, stiam ca o sa pierd 2 nopti/drum si nu 3. Asta a fost argumentul principal din cauza caruia am inceput sa-mi fac un plan de evadare. Stiam ca era prima zi si chiar daca in mare eram ok, 50% din energie era consumata. Media de miscare abia era spre 23 la ora desi fusese spre 27 pana la Brasov. Ma gandeam ca trebuia sa scoatem minim 24 cu pauze ceva mai mici, macar o ora mai putin. Am salvat tura pe Strava, dupa parerea mea tot ce trece de 24h este alta tura, suntem oameni, dormim, facem o pauza mai mare de odihna, asa functionam si mi se pare stupid sa aduni orele din mai multe zile, intrucat sunt ture diferite.

A 2 a zi dimineata m-am trezit infrigurat dar era senin si la 7 se vedea si soarele si parea ca va fi mai cald; cu oprimism am mancat ceva si mi-am zis ca daca tot sunt atat de aproape de Balea, ar fi culmea sa nu urc. Ma gandeam la 4 variante : Balea-Talmaciu-Balota (la mine la tara) aprox 130 km, destul de usor (varianta in care durerile deveneu insuportabile  sus); Balea-Fagaras-Brasov aprox 200 km – dureri medii, timp slab de urcare pe Transfag, Poienari-Pitesti (tren Buc, daca nu trec peste frig, vant si lipsa chefului de a urca), continuarea traseului : Dobra si coborare la Horezu : 320 km (cam mult chiar si pentru o zi in care esti odihnit datorita orei deja tarzii de plecare, trecuse de 8….)

Ne punem in miscare, suntem 8, vad ca sunt ok, m-am incalzit pe urcarea pana la Vidraru si imi place Transfagarasanul, e un drum destul de cinstit (nu te urca si coboara mult, te tine cat poate pe curba de nivel); practic ai doar 12 km grei, la o adica ii faci in 2 ore pe jos, l-am mai parcurs cu bicicleta, cu aceeasi bicicleta acum 10 ani 🙂 – nu aveam deloc antrenament iar ultimii 12 km i-am facut la pas pe langa bicicleta, nu era nici o rusine !

 

La 11 am oprit la Piscul Negru, am prins ultimele 10 minute ale micului dejun suedez, chiar merita : 20 lei, ochiuri, sunca, miere, gem, cafea, ceai… practic iti bagi la loc toate caloriile cu un meniu variat care nu-ti perforeaza stomacul. Bagasem ceva Isotonic pe stomacul gol si desi imi dadea vana, incepusem sa acuz dureri de stomac. Dupa masa totul era minunat, incepem sa urcam spre Balea relaxati, Dan vorbise cu sotia lui sa-l astepte in Bran, eu cu a mea sa ma astepte acasa la ora ultimului tren Brasov-Bucuresti. Stiam ca puteam continua dar mi se parea ca nu merita. Era clar ca ajungem sa coboram noaptea pe Transalpina si este periculos, iar Dan acuza fesierul ca este o rana vie 😦 . Recunosc ca mie mi-a lipsit vointa, iar daca era o treaba de viata si de moarte as fi continuat, dar luni voiam sa mai stau si eu cu fata si cu sotia, pana la urma era un miniconcediu in care solutia de compromis trebuie sa primeze, asa ca aleg retragerea catre Brasov, urmand ca la Sipca sa ne despartim, eu continuand pe DN1 Brasov, Dan pe DN73 Zarnesti-Bran.

Am avut ambitia sa urc pe bicileta tot Transfag mai putin o scurtatura pe iarba prea tentanta – aveam adidasi de alergat pe munte, bicicleta usoara, asa ca am facut si un mic push-bike-to-hill. Momentul a fost bun, rau, nu stiu, dar cert e ca dupa ce m-am suit pe bicicleta din nou mi-am dat seama ca si eu am aceeasi problema ca si Dan desi saua era noua, buna, la 6-8 ore nu dadea nici o problema. Ajungem sus, coada de masini, Manelarasan, nu exista nici un loc fara fum, noxe sau manele, e sinistru, noroc ca nu trebuie sa stam dupa melteni. Cativa o iau pe jos, merg ce merg pe sosea apoi o iau deamboulea pe munte, probabil sunt niste muntomani minoritari speriati si ei de gratarul national, ajungem in tunel, animalele claxoneaza, obosite dupa 3 ore de stat in masini si respirat noxe (cat de mirific e Transfagarasanul de Sf. Maria), evident nici un politist, o salvare pleaca la vale spre Vidraru; imi e teama ca si la coborare o sa fie inghesuiala… sus ne facem cateva poze si incepem coborarea catre Balea Cascada.Pe primii 2 km reusesc sa depasesc majoritatea masinilor care circulau cu 20-30 la ora datorita inghesuielii de la urcare, iar dupe 4 km drumul devine reletiv liber, iau mana de pe frana, tai curbele, mai pedalez, incepe sa-mi placa, uit de durere, dau ca disperatul la pedale, depasesc un motor – ma gandesc la filmul ala de pe youtube cu bicla care depaseste prin dreapta un motor, eu depasesc legal si motoristul e cu prietena si nu vrea sa o zgaltaie sau sa o piarda, daca  era singur….oricum, de masini nu ma bucur, dar e prima mea depasire a unei motociclete serioase si pana aproape de Carta nu m-a prins. In zona Balea Cascada din nou inghesuiala, coada de 5 km; daca din sud in 3 ore treci prin tunel, din nord stai si la Cascada, stai si la tunel, minim 5 ore; atat ne-a luat si noua de la Vidraru la Carta cu bicicleta, fara noxe si fara sa tragem la deal, la vale placerea a fost de partea mea. Aproape de Carta opresc sa-l astept pe Dan si  sa ma uit la Strava sa vad media cu cat a crescut. Stupoare, era pe pauza de dupa tunel cand pierduse semnalul GPS. genial, medie de 16 la ora, o sa ma intorc ca sa merg mai repede cand va fi mai liber traficul, intr-o zi de din saptamana 🙂

Vine si Dan si il prindem pe Remus. Pare terminat, picioarele umflate, ii zic sa vina cu noi la Brasov, mai vin 2 ciclisti ce vor sa urce pe la Balea Cascada, ne recunosc, ne saluta, ne ureaza drum bun. Plecam toti 3 in pluton, la intersectie cu DN1 noi facem dreapta, Remus continua. Tot respectul, a terminat tura in aproape 78 de ore, mi se pare inuman nu atat din punct de vedere al pedalarii, al km cat al oboselii, al privarii de somn, al hurducaielilor…

Acum si eu si Dan ne gandeam ca puteam continua si noi, da, clar a fost o alegere rationala si nu una cu inima. Am zis ca la anu venim mai bine pregatiti logistic, desi sincer pentru fund si tendoane umflate nu stiu ce putem face. Ah, drumuri bune poate, dar asta inseamna ca sa fie organizata tura doar pe DN-uri bune, pe unde merg ok si cursierele 🙂 – deci depinde de calitatea traseului.

Mergand spre Fagaras incepem sa ne revenim, DN1 Sibiu-Brasov este impecabil, benzi late si banda de urgenta de 0.5 m ideala de mers cu bicicleta, parca e pista….Incepem sa pedalam cu 28-30 la avarie dar ne place, ne gandim la colegii de la Rutierii Magurele cat de fain e sa gonesti spre 40 pe el cu o cursiera buna atunci cand esti odihnit. Vedem Bucegi-Piatra Craiului-Iezer si Fagaras, ieri 12 ore ne-am tarat pe langa ei, iar azi parcurgem aceeasi distanta in doar 4 ore (pauze incluse)

Intram in Fagaras si brusc ne aducem aminte de ce n-am facut stanga la Carta (datorita drumului prost care ne DOARE RAU de nu mai putem sta pe sa) oprim la o pizzerie, ospat regal, pauze, bere, ca intr-o tura prieteneasca, de fapt asta a si fost, o tura prieteneasca de aproape 600 km cu aproape 10 km de urcare. Am mers aprox 25 de ore pe bicicleta si 15 am facut pauza. Am mers pana la limita durerii suportabile dar nu pana la limita dusa de corp, in continuare nu imi pare rau si sincer imi pun intrebarea daca merita sa ma mai bag in ture de tip ultramaraton de peste 24 de ore sau sa incerc sa-mi imbunatatesc media si km pe care ii pot parcurge intr-o zi calendaristica (de preferinta pe lumina)

Anul asta, mai am maratoane si mai vreau sa fac trasee faine cu bicicleta anul si chiar saptamana asta. Estimez o recuperare de 2-3 zile, daca as fi continuat probabil ca recuperarea ar fi fost de 7 zile.Poate  am mizat prea mult pentru prima zi, iar daca a 2 a zi ar fi fost 300 km mai pe plat, i-as fi facut fara probleme pentru a ajunge pe lumina in ziua  a 3 a. Psihic nu mai suportam o a 3 a noapte cu dormit partial.

Ajung in Brasov la 19 fara ceva, incep sa accelerez, vad ca am aproape 34 la ora pe anumite segmente, un indicator zice Bucuresti 166 km, ma gandesc sa merg cu bicicleta acasa ca la

21 trec de Predeal si apoi e doar la vale, doar ca farul nu se mai aprinde si stiu ca e inghesuiala pe V. Prahovei, nu vreau sa risc asa ca ajung la gara, iau bilet la tren si astept. Mai sunt cativa cu bicicleta cu MTB : au fost la Bran, Zarnesti, Plaiul Foii, local adica; le zic ca vin de la Balea si ca a fost misto coborarea. Nu ma intreaba cum am ajuns acolo si nici eu nu vreau sa le dau detalii. E bine suntem in Ro si ne descurcam, bilet de bicla nu se da din gara pentru ca trenul nu are loc de bicle, dar ni se zice ca se pot pune pe partea stanga langa WC si ca ne intelegem cu nashu.

Asa procedez, e totul bine, la 23:30 ajung in Buc si nu ma mai pot sui pe bicla, fundul a cedat, piciorul stang la fel (doar tendoanele) paradoxal, piciorul drept nu are absolut nimic. Ma asez intr-o parte si dau ca la trotineta, am doar 3 km si e la vale; pe Berzei iau 30 la ora si rad ca mai pot sa-mi mai cresc nitel media, iese pe la 24 la ora, asa cum imi propusesem, doar ca n-am urcat Transalpina si n-am mai facut drumurile proaste de la baza (macar daca din Novaci era traseul pe DN…)

Ca o concluzie sau contuzie, fara a-mi gasi nici o scuza, 70% din abandon se datoreaza calitatii execrabile ale drumurilor noastre, nu degeaba cursieristii fac doar cateva trasee, iar tara noastra are sute de drumuri frumoase dar cam rele; Campulung-Curtea de Arges este un dezastru   la fel Rucar-Bran (asta e si zona turistica…) stiu ca si zona Baia de Fier-Horezu e rupta rau chiar daca e un traseu frumos, probabil ca la francezi drumurile sunt ceva mai bune si le-o fi mai usor la fundul lor 🙂

Ajuns acasa am vazut ca tendoanele sunt umflate rau, stangul ramasese blocat, adica doar perpendicular nu ma durea, dreptul era putin umflat si puteam sa-l mai flexez. Pana luni, fundul s-a vindecat, am venit la munca pe bicicleta, piciorul drept nu are nimic, stangul ma mai tine la tendon, troncane, doare in pozitile extreme dar pot merge si chiar alerga, desi fi-mea acum ma poate depasi pe distanta scurta

Luni profitam de vremea fainasa iesim prin Herastrau si sa facem jumatate de tura de lac, apoi pe seara inca pe atat, eu ma resimt iar Luiza a obosit si ea. Fi-mea nu merge inca pe bicicleta intrucat alearga foarte repede si inca nu i-a sesizat utilitatea. Incerc pana in toamna sa o conving la un traseu de peste 10 km la care ar obosi in alergare 🙂

Astept acum maratonul Gorun Mercheașa 2016 – ce fain o sa fie foar 30 km de alergat, un adevarat cool down dupa tura asta nebuna, da a fost o tura nebuna datorita diferentei de nivel si a calitatii drumurilor. Ma bucur ca vremea a fost buna si bicicleta impecabila in ciuda varstei.

Traseul din prima zi (cel mai greu facut vreodata de mine) e aici:

https://www.strava.com/activities/674971299

 

 

Runsilvania Rachitele 2016

Am asteptat cu nerabdare al 3 lea maraton montan pe anul (si din viata mea) acesta. Din specificatii parea comparabil poate chiar mai simplu decat Eco Moeciu, speram ca va fi mai uscat si eram si ceva mai pregatit din punct de vedere al echipamentului.

Am sosit in Rachitele vineri seara si ne-am cazat la Pensiunea Maria. Am plecat (un pic rusinat) cu masina sa iau kit-ul, dar cei 7 km de asfalt pana la poiana Susman, m-au convins ca am facut o alegere buna (traseul e superb pentru bicla dar destul de borring de alergat) .Cand sa iau kit-ul, fata de la organizare zice ca ma stie de pe Facebook si ca sunt sotul Cristinei cu care au fost colegi de munca acum 10 ani. Ce mica e lumea si ce bine ca e digitala :). Asa ca dupa ce iau kitul ma intorc si iau si fetele ca sa vada zona de start/finish si sa intre in atmosfera faina de acolo. Cum eram cam anchilozat dupa 300 km de condus (venisem de pe V. Oltului) am profitat sa dau si o mica tura de recunoastere pana la cascada Valul Miresei ; o tura lejera de 3 km

Am descoperit cu groaza ca ma tine destul de rau genunchiul stang, facusem tampenia sa stau 2 ore in Salina Turda in pantaloni scurti si se pare ca ma trasese curentul la genunchi :). Ideea era ca la cum ma durea nu ma vedeam bine a 2 a zi… pe coborare n-am fortat deloc si mi-am zis ca incerc diseara cu o baie fierbinte sa-l fac bine. Pe la 22 ne intoarcem la Pensiunea Maria, bag baia terapeutica, bineinteles nu se schimba nimic dar ma culc cu incredere. Pentru maratonul asta m-am pregatit mai mult psihic decat fizic; conteaza enorm sa ai incredere in tine sa stii ca poti, sa nu te doara nimic si sa pornesti cu optimism. Nimic nu se schimbase afara de durerile de genunchi 😦

La 7:30 ma trezesc, maratonul incepe la 9, se fac max 15 min cu masina pana la Start. Discut cu Cris, cum sa facem ca sa ajunga si ele la start in jurul orei 13 cand preconizez ca termin. Este si varianta mersului pe jos dar Luiza se cam plictiseste repede si decat 7 km pe asfalt mai bine sa facem cu ea un traseu mai pe munte sau la cascada, asa ca alegem  sa vina Cris cu mine si apoi sa ia masina pentru a se intoarce dupa 12:30. La 8:30 ajung la start, incep sa fac cateva miscari si constat ca genunchiul nu mai doare. Clar cauza fusese de la frig, miscare nu prea facusem in ultimul timp, iar la antrenamentul de joi de 13 km cu 0.8 km panta nu simtisem nimic in neregula; acum era doar o cursa de 3 ori mai lunga cu dificultate comparabila.

Pana sa inceapa maratonul, stau de vorba cu oamenii, majoritatea sunt evident din Cluj dar recunosc si cunostinte locale, pe Florin Simion de la TTR. Vad ca suntem cam 40 la maraton, majoritatea sunt la Cross si Semi, asa ca mai in gluma mai in serios ma gandesc ca am sanse maricele sa ajung pe podium.  Ce sa mai, ma simt minunat, incredere, nu doare nimic, bag niste banane, glucoza si 0.5 l apa si astept startul.

Constat ca se face ora 9 si spiritul ardelenesc nu se dezminte, lumea e calma, ca si cum ar fi 8, unii chiar se inscriu acum in cursa, iar sedinta tehnica programata la 8:30 inca nu a avut loc. Imi e frica sa nu se faca prea cald, deja soarele prajeste. Pe la 9:10 incepe sedinta tehnica. E scurta dar informatiile prezentate sunt foarte utile, ni se zice sa avem grija pe traseul grotelor spre sfarsiul cursei de Semi si Maraton, ca vremea va fi minunata, ceea ce se vedea si hai sa dam startul :). In jur de 9:20 toata lumea e la start si PLECAM. O iau incet dar fiind la vale ma trag picioarele inainte. Cineva flutura un steag inainte, zic sa stau la trena sa-mi ia vantul

Si incepe urcusul… primii 2 km pana la cascada ii stiu de ieri, panta e cam 2-3%, se poate alerga lejer, vad ca tin un ritm de 4:30 min/km, e mai mult decat bine, dar e drum, sunt odihnit si e partea usoara, aici trebuie viteza mai mare daca e sa sper la un timp mic. De la sedinta am retinut ca primii 11 km sunt pe drum si se urca relativ putin, adica in jur de 500m; imi propun sa scot undeva nitel sub 5 min/km pe sectiunea asta, intrucat dupa aia incepe urcarea pieptis care nu e alergabila. Incepe sa ploua, se face frig, ce naiba… Moeciu reloaded, no way, in 5 min se opreste ploaia si se restabileste vremea prognozata, chiar a prins bine ploaia, a racorit atmosfera. Pe la km 5 unde e primul checkpoint vad ca am 6 oameni in fata, inca il vad si pe primul, pulsul e pe la 140-150, deci e bine, nu are rost sa trag mai mult intrucat a trecut doar 15% din tura. Incet incet ma apropii de 2 alergatori care fac dreapta si se duc pe traseul de Semi, bun deci sunt doar 4 in fata la Maraton, nu e rau, mai ales ca ma simt excelent si urc inca cu sub 5 min/km. Pe la km 9 ma prinde Adrian, l-am vazut de la km 6, se apropia, se departa….Am inteles ca este un veteran al maratoanelor montane, eu ii zic ca sunt la al 3-lea si toate facute anul asta. Imi zice ca merg foarte bine, ii zic ca la mine coborarea e problema si mersul pe munte pe teren extrem de accidentat; deocamdata e drum si merg in ritmul in care m-am antrenat la mine la tara. Apucam sa vorbim cam 1 km si apoi vad ca Adrian se duce nitel mai repede, pot sa fortez dar nu vreau, ajungem la km 11, aici fac prima oprire si bag 2 Iso, mai iau niste glucoza, vad panta pieptis si ma pregatesc psihic. Evident ca ii vad si pe cei 5 concurenti din fata mea, Adrian e foarte aproape la vreo 30 m, dar 30 m pe o panta de 30% e mult, toti mergem. Incepe sa se faca ceata, panta e foarte mare, pentru estimare ma salveaza ceasul cu GPS, vad alt:1650m iar 1827 m e max in Vf. Vladeasa, deci nu mai este mult. Ajung in varf si incep sa alerg spre statia meteo. Adrian este foarte departe la vreo 300 m si il vad doar in rastimpurile cand se mai ridica ceata. Alerg dar nu fortez, este o panta cam ca pe drum, pe iarba, dar dupa repriza de urcat nu mai este ca la inceput sa trag sub 5 min/km; totusi ma uit sa nu ma duc peste 6 min/km ; ma stabilizez pe la 5:30 si ma pregatesc psihic de coborare. Sincer as mai fi preferat sa mai fie de urcat, mai ales ca veneam dupa 7500 unde cand consultam ceasul vedeam ca mai am 7-800 m de urcat nu 150-200. Trec de statia meteo si drumul coboara cu o panta maricica. Este inca drum, e uscat, ma descurc dar nu accelerez semnificativ, vad 2 alergatori in spate, destul de aproape… oops. Opresc la un izvor, ma bucur ca muntele e plin de asemenea izvoare, vremea nu e foarte calda deci este ideal de alergat, apoi incepe panta accentuata spre cabana Vladeasa; drumul serpuieste dar lungeste cam mult, o iau catinel pe iarba pe scurtatura, cei 2 alergatori trec pe langa mine parca ar fi mers pe bicicleta. Sa ne intelegem, coboram si eu tarisor si ei au trecut de mine ca si cum eu as fi mers. Curaj si tehnica imi zic, ok, daca nu am tehnica, hai sa vad cu prima parte, in fond e mai multa iarba ca la 7500 si macar nu e prapastie.Incep sa dau mai tare la vale si vad ca e cam tot aia ca efort doar ca trebuie sa muncesc mult sa-mi tin echilibrul si sa am grija unde si cum calc. Decizile sunt extrem de rapide, fiecare pas e diferit, vad ca macar distanta intre mine si cei 2 nu se mai mareste, deci cam asa se coboara la maratoane montane. Ajung la cabana, strig numarul intrucat nu vreau sa opresc si continui sa-i urmaresc, incepe o bucata de plat prin padure cu teren accidentat. Alta provocare, ma invatasem sa cobor pe iarba pe panta mare, acum pe teren accidentat si plat e altceva, incep sa se indeparteze cei 2 in fata mea, deci e clar si aici imi lipseste tehnica si fiind plat mai greu cu curajul, noroc ca incepe nitel deal, jubilez, daca tot merg pe plat cu 8 min/km macar tin acelasi ritm si pe urcare si vad ca incep sa ma apropii de ei, din nou plat si apoi vale prin padure, la revedere, s-au dus baietii, asta e, e bine si pe locul 8 si e bine ca macar am inceput sa mai invat cum sta treaba pe munte, imi trebuie mai multi km de munte; din cei 1500 in care m-am antrenat 1200 sunt facuti pe plat si pe drumuri. La un moment dat ratacesc marcajul, noroc ca e zi, ceata s-a risipit si vad ceva ce seamana a fi drum cu 2 baieti ce alergau pe el. O iau pe deadreptul prin padure si reusesc sa ajung in drum, aici stupoare, picioarel o iau tare inainte, poate era si ceva vale dar vad ca tin un ritm excelent. Oare cat drum d-asta am noroc sa fie? Incepe pe alocuri sa fie noroi, e plin de izvoare, dar macar e relativ drept fara radacini sau chestii care te pot arunca in cap. Dupa 2 km incep sa-i vad pe baieti si ii vad din ce in ce mai aproape; desi drumul urca si coboara, eu ma simt excelent ca nu mai am grija picioarelor si pot sa ma concentrez doar ca sa trag. Ii depasesec usor, unul din ei se tine dupa mine dar vad ca face un efort considerabil mai ales pe portiunile de urcare. Deci dupa o urcare mai pronuntata ma duc in fata si ajug la Pietrele Albe, adica mai erau vreo 13 km si gata. Trecusera doar 2 ore si ceva, nu-mi venea sa cred cat de repede am mers fata de Moeciu, acolo cand aveam ultima bucla trecusem de 3:10, aici eram cu aproape o ora mai rapid pe 2/3 din traseu. Dar sa fim sinceri, pana acum fusese mult mai simplu ca la Moeciu, drum cam 20 km, trail numai 5-6 km, sa vedem ce ma asteapta de acum inainte. Incep niste urcari serioase pe stanca si apoi placerea mea cea mai mare : alergare prin padure pe nici o poteca – urmaream marcajele si trebuie sa recunosc ca traseul a fost foarte bine marcat in locurile unde chiar aveai nevoie. In padure din nou vad ca se apropie cineva din spate, dar ma gandesc logic ca nu are cum sa fie asa pana la capat si sigur mai e o bucata de drum unde la o adica pot trage tare. Sunt calm , merg mai mult intrucat vreau sa ma conserv pentru ultima bucata. Si ajung la drum, un drum superb, prin padure cu un peisaj extraordinar, nu rezist tentatiei si fac cateva poze, in fond pe langa competitie, este si o excursie foarte faina.

Alerg apoi pe drum, la un moment dat mi se spune ca mai sunt 6 km si toti la vale, ma uit la ceas : 28 km, pai cum naiba? ies doar 34 km in loc de 40, am ratat ceva , nu cred ca am scurtat, oricum checkpoint-urile sunt toate bifate, vad ca o sa scot 30 km de munte sub 3 ore, waw, cu 1500 m urcati, e clar cea mai buna cursa a mea desi Strava zice doar ca e al 3 lea timp la 30 km. Apoi stau nitel sa ma gandesc: 1500 m , e cam putin din 2200 anuntati,  deci mai este o urcare destul de serioasa, totusi continui la vale pe drum si ma apuc chiar sa fac fartlek, la un moment dat pe o coborare rapida cat p-aci sa ma lovesc de niste tursiti, deci e clar, ma apropii de drumul principal. Dupa 1 km ajung pe drumul pe care am urcat, este perfect, 2-3% la vale, nitel sub 4 min/km si ma simt minunat, depasesc multi concurenti de la Semi, apoi cand mai erau doar 3 km pana la sosire si 33 pe ceas ni se face semn sa parasim drumul si sa incepem traseul grotelor, chiar ma bucur intrucat e ciudat sa termini un maraton aproape la fel de odihnit ca la inceput. O urcare pieptis si dificila incepe, la un moment dat sunt lanturi, dar merg bine, ma gandesc ca nu poate fi lunga. Apoi incep sa reconsider, traseul e aglomerat rau, turistii imi fac loc, sunt si multi concurenti de la Semi si la un moment dat intram intr-o pestera. Aici blocaj ca pe V. Prahovei, cica se trece pe burta printr-un loc extrem de ingust, am in fata mea  5 concurenti de la Semi, astept 2 min, vad ca nu trece nici unul. Zic cu ‘politete’, stiti sunt de la Maraton… imediat ca si cum m-as fi recomandat ca o mare personalitate mi se face loc. Trece un concurent de la Semi deja bagat in gaura, apoi urmez eu

Dupa ce ies imi dau seama ca nu are rost sa mai fortez intrucat e clar ca asta e ordinea de sosire, n-am cum sa-l prind pe Adrian, dar nici cei din spate nu ma pot depasi pe rapa asta. Asa ca stau de vorba cu concurentii de la Semi, ma bucur de traseul dificil dar si foarte frumos. Totusi am o provocare, ma uit si vad ca au trecut 3:45 si ar fi doar 3 km, parca mi-ar placea sa termin sub 4 ore desi lui Cris i-am zis ca ajung intre 4 si 4:30. Incep sa trag nitel la deal dar apoi urmeaza o coborare dificila pe care o abordez cu prudenta intrucat chiar daca nu recunosc sunt cam obosit. Cand mai sunt doar 3 min pana la 4 ore ies in drumul ce coboara cu 5%, panta ideala de sprint, incep sa alerg dar imi dau seama ca e mai mult de 1 km si nu voi scoate sub 4 ore, asa ca ma las dus la ritmul la care simt ca alerg fara efort. Nu e nimeni in fata, nimeni in spate, am fost cam putini la maraton, e normal sa terminam la 5-10 minute unii de altii. Vad finish-ul, Cris imi face poza, am ambitia sa sprintez pe urcarea spre final, macar sa ajung obosit, sunt anuntat la boxe, mi se zice ca sunt al 6 lea la general. Ceasul s-a oprit la 4:05, timp bun pentru 37 km cu 2000 m elev. gain, deci ceva mai putin decat se anuntase. Ciudat e ca timpul meu oficial este de 4:03, e prima oara cand timpul oficial este mai mic decat cel masurat de mine, dar nu are rost sa contest asta :). L-am felicitat pe Adrian care a ajuns cu 7 min inaintea mea.

Am ajuns relativ odihnit, mai in gluma mai in serios ma gandeam sa alerg pe jos pana la Maria ca sa trec de 42 km, dar la ora 14 era cursa copiilor si Luiza principala favorita la categoria ei.

Dupa cursa copiilor am tras un pui de somn la pensiune apoi ne-am intors la ceremonia de premiere: locul 3 categ 30-39 cu ceva noroc intrucat 3 dintre cei mai buni ca mine erau la au fost de la categ 20-29.

Dupa o plimbarica cu familia la cascada

a inceput Slana  Party unde ne-am simtit excelent cu totii, eu mai mult cu cascavalul. A fost muzica la chitara, foc de tabara, poezii, atmosfera faina de munte.

 

 

Acum (13-15 august) urmeaza ceva mult mai greu, 1000 km cu 13 km elevation  gain in 3 zile; pe bicla evident pt. ca pe jos mi-ar lua 2 saptamani 🙂 – un pic mai mult decat o plimbarica la munte :).

 

 

7500 Hobby

 

JOY to RUN : Cum a fost la 7500 Hobby

Desi imi programasem urmatorul maraton montan dupa Moeciu abia la Rachitele pe 30 iulie, in urma invitatiei lui Ionut  am decis sa-l insotesc la 7500 Hobby.  Din cauza lipsei de experienta, am cam calculat gresit timpul si efortul estimat. Daca la Moeciu am facut un timp (slab din cauza conditiilor meteo) de 4:48, am zis ca aici unde sunt  doar 5 km in plus si 1000 m  de urcare  voi mai adauga 2 ore, deci in jur de 7 ore, in conditii de vreme buna.

Intrucat din greseli inveti, de data asta nu am mai venit cu adidasi de strada la munte (desi daca ar fi fost vreme buna la Moeciu, probabil ca nu as fi invatat lectia asta) ci cu o pereche de Kanadia TR7 de la Adidas care au fost excelenti. Am citit ca multi alergatori, in special la Elite au avut probleme cu picioarele de la basici la unele treburi mai grave, eu n-am avut absolut nimic la picioare, probabil ca pantofii ar fi dus si 90 km fara sa distruga picioarele, doar ca eu inca nu sunt pregatit psihic de distante peste 50 km, decat poate cel mult pe plat…

Zis si facut, vine ziua de vineri si ca un facut, nu pot sa plec inainte de 18… Sper sa nu mai intarziu peste 18, intrucat vreau sa am timp sa ajung la Pestera si sa discut cu Ionut despre strategia de alergare. Eu sunt la al 2 lea maraton montan, el la primul, deci e clar, vom vorbi ca niste adevarati specialisti ! Vestea buna e ca nu mai trebuie sa-mi iau cort sau sa ma chinui in masina, voi dormi sus la Pestera la postul de jandarmi (prin bunavointa lui Ionut si a colegilor sai). Pe drum merg cu Liviu Vasile pe care il pescuiesc la 18 , dar din pacate luam din plin traficul bucurestenilor haituiti de caldura care vor sa paraseasca urbea, bineinteles toti deodata. Noroc ca majoritatea se duceau la mare si dupa Otopeni se merge destul de ok; la Sinaia facem stanga, brusc vine un aer de munte, ma gandesc ca trebuie sa urc si eu la Babele cu MTB-ul, dar asta e alta aventura; ajungem pe la 20:30 la Pestera, ma intalnsesc cu Ionut, ne luam kitul, apoi mergem sa mancam la Padina ca sa-l ducem pe Liviu la cazare. In timp ce stateam la o ciorbita la Padina trec Robert si Dan de la Elite. Incerc sa-i fac o poza lui Robert….

Omul asta  e la km 87 si inca alearga prea repede ca sa-l prind clar in lumina anemica de seara.

 

Ne uitam la ceas : 15 ore 48, deci in aproximativ 16 ore si ceva vor termina 90 km cu 7.5 km diferenta verticala ; waw, o plimbare faina pentru cei 2 :), maine noi vom avea de facut doar jumatate; deci floare la ureche; la limita, primii nu ar fi avut nevoie nici de frontala; de la Padina pana la Pestera se merge ca pe bulevard desi cica s-ar plimba si ursii pe aici.

Il lasam pe Liviu la Padina si ne intoarcem la Pestera ca sa facem planul de bataie. Cei de la post ne ofera o tarie, mai in gluma, mai in serios iau si eu o mica doza, stiu ca veriga slaba la mine e ficatul sau bila, deci il pun la antrenament pentru noapte dar nu-l obosesc prea tare. Stiu ca am mancat bine de joi incoace, si ca ultimul antrenament cu pante m-a lasat destul de odihnit. Ionut a bagat 200 km in ultimile 2 saptamani, incep sa ma speriu ca o sa ma omoare, eu aveam doar 15 km alergati in ultima saptamana si o medie generala de vreo 35 km/sapt. Ne propunem sa aborbam incet urcarile si sa dam ceva mai tare pe coborari, Ionut e jandarm montan, deci stie ce zice, chiar daca nu a mai participat la maratoane, e clar ca are o buna experienta de munte. Eu sunt rezervat pe coborari, stiu ca oricat m-as fi antrenat pe plat, nu am experienta de coborare pe pante abrupte si pe suprafete alunecoase. Prefer sa trag mai tare pe urcare si sa fac recovery pe coborare; in sfarsit, vedem, suntem o echipa : Joy to Run, deci sa ne bucuram. Ne culcam cu entuziasm in jur de 0:30, fiind la 2 pasi de finish ne trezim ca boierii la 5 :10.

Dimineata, ies afara, caldut, dar zic sa-mi iau totusi pantalonii lungi (mai mult din cauza urzicilor), imi iau un tricou si bluza subtire cu maneca lunga. Polar, no way, il las acasa, are 0,5 kg si ocupa 70% din rucsac. Apropos de rucsac, sunt destul de contrariat intrucat accesorile nu-mi incap in ruxacul de 5 l si sunt nevoit sa  iau unul de 20; altul mai mic nu am. E un Salomon, destul de ok pentru ture, sper sa fie bun si la maraton. In plus fata de echipamentul obligatoriu mai iau hartie igienica, niste graunte de mancare (mix 365) si un Redbull. Las betele de tracking, ma gandesc ca la coborare pot cadea din cauza lor…

Ora 5:35 suntem la start, suntem verificati, suntem ok, Ionut se duce si el sa-si lase polarul, se anunta vreme buna, deja sunt vreo 12 grade si e senin; e perfect de alergat

Muzica alerta 5,4,3,2,1, si pornim, suntem la 7-8 m in spatele primilor; Ionut zice : hai dupa cei din elita; ok zic, dar nu prea imi convenea sa-i dam tare de la inceput ; stiu ca am nevoie de macar 1 km de incalzire chiar si la plat. Pornim la deal sub 5 min/km, depasim si suntem echipa 5 sau 6, il vad pe Radu, doar ca imi vad si ceasul care zice 220. Valoarea nu indica curentul ci pulsul meu; in viata mea nu am trecut de 210 si asta la inot, media pe alergare e de 140-150; deci il temperez pe Ionut; daca tinem ritmul asta, eu cel putin voi claca in urmatorul km. Incetinim dar nu ne depaseste nimeni, totusi cei din fata se distanteaza, asta e diferenta majora intre noi si ei; ei tin ritmul ala infernal mai mult decat noi (par niste supraoameni, desi stiu ca nu e adevarat, ca e o performanta omeneasca ce fac ei). O data ce am rezolvat cu ambitia de a castiga cursa, ne intram intr-un ritm mediu, ma uit la ceas 170, 160…. 150, zona verde 135 bpm; ma simt perfect, mi se pare ca pot mari ritmul, mai ales ca ne-au mai depasit 2-3 echipe. Incep sa accelerez dar Ionut imi zice ca are niste mici crampe si sa nu fortam, avem target 1:10 pana la Omu, trecusera 30 minute si eram cam la 70% din traseul catre CP1. Primii fac sigur sub o ora, dar e bine si 1:10.

Ajungem la Omu in 1:11, mancam ceva si suntem gata de coborare. Ma pregatesc psihic sa ma concentrez sa nu pic la vale, toti alearga pe direct pe panta aia de 30 de grade, frate cat omor de genunchi imi trebuie; dar bine ca ne-am facut incalzirea pe urcare, era horror sa fi inceput cursa direct pe coborarea aia. Ionut trece in fata, zice ca se simte bine, crampele s-au dus, dar eu nu am agilitatea lui; incerc sa ma mentin pe picioare si la un moment dat fault, stangul ramane intre  2 pietre, dreptul continua in aer, in stanga e prapastie, inainte poteca cu pietre, in dreapta ceva iarba; in cadere ma arunc cu disperare in dreapta si pic in cap pe iarba. Desi socul a fost mare, imi revin imediat si vad ca am cazut cum nu se poate mai bine, nu am nimic rupt, nici macar un cucui, am cazut pe iarba moale, la un metru de pietre…. zic sa nu mai fortez norocul si sa o iau mai incet. Am mers peste 60000 km cu bicicleta in general fara casca, la concursuri ma obliga sa iau casca si o iau, totusi in multiplele caderi de pe bicicleta nu am reusit niciodata sa cad in cap ci doar sa-mi julesc umerii, mainile sau picioarele; uite ca la alergat ar fi buna o casca :).

Ionut ma inveseleste si se apuca de filmat. La un moment dat face imprudenta sa-mi dea si mie telefonul sa filmez coborarea. Dupa ce ca eu abia ma echilibram cu mainile, acum trebuie sa tin si telefonul lui in mana…

iata ce a iesit :Filmulet facut cu emotie pe coborare

La sfarsit rasuflu usurat ca-i dau telefonul lui Ionut si imi recuperez echilibrul mainilor libere. Bineinteles ca trec echipe pe langa noi (asta e, macar sa ajung jos intreg). Ajungem la 1500 m si panta se domoleste, ne dezbracam la tricou; va urma o zona alergabila, aici sunt sperante sa mai recuperam. Joy to Run, pe ei; incep tare prin padure, depasesc 2 echipe, simt ca pot si mai tare, doar ca Ionut are din nou crampe, o las mai incet, ajungem la Gura Diham, timpul e ok, suntem in graficul de 7-8 ore. Bag 2 banane, 3 Iso si pornim spre Poiana Izvoarelor, eu aveam de gand sa alerg si aici, doar ca Ionut deja acuza dureri majore. Am inceput sa mergem, sincer imi era mila de el, vad cum se chinuia si chiar i-am zis ca in caz de abandon eu nu am nici o problema; il conduc la Gura Diham si termin linistit apoi traseul chiar daca ne descalifica. Poate ca am gresit cu atitudinea asta, eu ma gandeam ca nefind o treaba de viata si moarte si mai mult o treaba de placere, nu merita sa iti chinui organismul in halul asta (eram abia la km 15/45) Oprim una din echipele care ne depaseau si le cerem magneziu. Ionut ia o doza ce trebuia sa fie instant… nici un efect, durerea se muta de pe stangul pe dreptul si tot asa. Cu greu ajungem la Poiana Izvoarelor, luam apa si incepem sa ne taram spre Prepeleac. Mai trec alte echipe pe langa noi, eu merg, fac poze, ma bucur de peisaj, mi-e mila de Ionut, dar e alegerea lui daca vrea sa continue. Ii apreciez eforul si sper sa ia cea mai buna decizie pentru el in primul rand si apoi pentru echipa; e doar un concurs si oricum nu mai visam la podium (ma rog, nu visam nici daca trageam ca disperatii…); ritmul anemic ne asigura totusi terminarea in timpul regulamentar de 14 ore, eram la km 20 si abia trecusera 4 ore, clar ca puteam fac inca 26 km in 10 ore chiar daca era doar sa mergem. Doar ca eu ma gandeam ca in locul lui, nu as fi ales 10 ore de agonie doar pentru a termina cursa, sincer nu stiam cum sa-l incurajez sau daca e bine sa fac asta. N-am insistat nici pe ideea de abandon nici pe cea de a continua, am lasat doar posibilitatiile deschise. Ajungem la Prepeleac si suntem informati ca nu mai urcam pe Bucsoiu ci sa ocolim pe la Malaiesti. Adica ieri fusese grindina si ceata si de asta traseul s-a schimbat. Afara vreme impecabila, soare, prea cald, fara vant, ma rog, daca toata lumea o ia pe acolo, hai la Malaiesti. Ionut incepe sa-si revina nitel, mergem rapid, dar nu prea alergam desi exista portiuni unde s-ar putea alerga. Sincer, imi place ritmul, nu este nici lent cum il faci cu rucsaci de 15-20 kg dar  nici nu scot untul din mine (ca la un concurs), e o plimbare faina, ma apuc sa fac poze, sa vb. la telefon, sa ma gandesc la alte excursii si sa ma bucur de vremea excelenta.

Ajungem la Malaiesti, la izvor si aici o groaza de lume, ma gandesc cum naiba; noi am mers incet si apoi ceva mai alert, dar ma gandeam ca suntem in spate rau fata de cei ce alergau si mergeau alert. Ionut este mai ok, incepem a 2 a urcare catre Omu, cica pe horn, abia astept putina zapada si umbra, deja e prea cald, dupa 1 km o echipa de voluntari ne zice ca vom urca pe drumul de vara… ca cica e prea greu pe horn, ok, e mai usor pe poteca dar ne va tampi soarele. Politica mea de urcare e:trage mediu, iar cand obosesti lasa mai moale apoi trage mediu din nou. Nu vreau sa ma opresc ca stiu ca se consuma multa energie la pornire. Reusim sa depasim destul de multe echipe, Ionut incepe sa-si revina, ma bucur mult, daca ajungem la Omu, sigur vom termina si sigur va fi sub 10 ore (un timp decent tinand cont de problemele avute). Evident ca incep strategia de incurajare, abandonul este exclus, Joy to Run va face o figura frumoasa. Ajungem la Omu; aici omor, plin de lume ca in piata, o caldura infernala, ce naiba, suntem la Obor sau la Omu ? Multi vad ca abandoneaza, dar eu nu-mi dau seama de ce; ai facut 30 km si urcat aproape 3000 m si gata, nu mai poti face 15 km cu doar 500 m urcare? totusi majoritatea abandonurilor sunt din cauza certurilor dintre coechipieri. Sincer imi pare rau, un concurs nu inseamna numai lupta fizica ci si psihica, iar o echipa adevarat trebuie sa le duca pe amandoua.  Ok, incepem sa coboram de la Omu, ne depasestc Florin si Corina, ea trage de Florin cum eu inca trag de Ionut :), se departeaza dar imi fac o promisiune: ii depasim sigur, chit ca o sa fie pe ultima bucata de asfalt, le zic asta in timp ce se departeaza in jnepenii catre Poiana Gutanu. Urmeaza o noua coborare abrupta, hait… ma vad iarasi in cap (iar aici nu mai e iarba, e doar grohotis) sincer preferam urcarea taras decat coborarea la fel. Dar o vad pe Corina chiar mai precauta decat mine, coboram ca 2 cocostarci caraghiosi unde doar diferenta de pantofi (aici o puneam daca aveam adidasi de strada) imi da un mic avans, ajungem la Gutanu, bifam fisa si mergem spre izvor. Aici ne intalnim cu alte echipe care ne zic ca suntem sigur in primii 20; eu estimam in primii 30, dar se pare  ca pe urcarea de la Omu nu am fost chiar atat de praf. Ora 1:35, pai hai sa terminam inainte de 15 nu, zic si eu si Ionut confirma. Incepem sa tragem pe urcarea spre Strunga, doar ca genunchii mei se cam inmoaie, Ionut ma incurajeaza, era randul lui, ii dau fisa ca sigur ajunge el primul in Struga sa nu pierdem timp cu bifatul (pana acum eu fusesem primul la bifare) , iar pe coborare sper sa-mi revin. Lucrul asta nu se intampla, ma tarasc efectiv, ma dor genunchi, stiu ca daca ma opresc s-ar putea sa nu mai pornesc. Apoi bingo, imi duc aminte ca duc un Redbull de vreo 40 km, e timpul sa ardem ultimile resurse. Opresc si ma depasesc vreo 4 echipe inclusiv Florin si Corina; bag doza de dopaj, il vad pe Ionut la vreo 500 m, ce sa mai strig la el, acum ori imi revin, ori ma rostogolesc dar la Padina tot ajung.  S-a intamplat prima varianta, trec in viteza pe langa 3 echipe, il ajung pe Ionut, il depasesc si mentin ritmul alert. Ajungem la Padina, avem varianta drumului asfaltat care ocoleste sau pe la schit. Alegem sa mergem pe la schit, asa o iau toti concurentii pentru ca e mai scurt. E plin de turisti, mergem incet, abia ii depasim, ii vad pe Florin si Corina, nici ei nu mai pot, din nou ea trage de Florin, eu de Ionut, ne intalnim pe podul de la schit, uf…. greu dar urmeaza ASFALT. Se activeaza toate antrenamentele de oras facute in ultimul an, simtind aderenta 100% dupa 44 km de dezechilibru, dau cu 4:30 la deal vreo 500 m, apoi incetinesc… ideea e sa termine echipa, il incurajez pe Ionut, si el facuse antrenamentul mai mult pe asfalt si reuseste sa accelereze, vedem finish-ul si inca un alergator in fata. Ma uit la Ionut si citesc in privirea lui  ca putem sa-l depasit amandoi; mentinem ritmul de pe asfalt pe macadamul de dinainte de finish, incurajari, ajung la finish 8:59:28, ajunge si Ionut 8:59:34, sub 9 ore. Cursa a fost super si pe langa ea a cizelat o echipa adevarata. Abia astept sa mai fac drumetii, alergari sau sa particip la alte concursuri gen 2×2 cu Ionut.

Organizarea mi s-a parut buna, singurul lucru de reprosat ar fi faptul ca tocana de carne a intrat extrem de greu dupa efort, as fi preferat paste, dar in rest in checkpoint-uri a fost exact ce trebuie, apa a fost din belsug in fiecare CP mai putin la Gutanu, dar  era un izvor la 500 m pe drumul spre Strunga.

Spre seara ne intoarcem fiecare acasa, o buna bucata de drum impreuna, am facut-o si pe asta si chiar suntem ok, Joy to Run asteapta urmatoarea provocare

Lectii invatate:

– Nu te supra antrena inainte de un concurs (Ionut)

– Coborarile din Tineretului n-au nici o legatura cu cele de la munte (Victor)

-Propune-ti un timp realist ceva mai mare cand nu cunosti toate datele cursei (Victor si Ionut)

-Bucura-te de cursa : atmosfera, peisaj, echipa, oameni (ne-am descurcat destul de bine aici)

-Inainte de a te arunca la Ultra, termina cateva maratoane si profita de experienta povestita a celor de la Ultra (in progress)

-Inainte de a face un Ultra fa jumatate din cursa (adica Maratonul) mai repede decat timpul/2 al celui mai bun alergator de  Ultra (Robert&Dan). Timpul tau la Ultra va fi Maraton x3 (in progress, 95% completed)

-Nu te baza pe o vreme buna la munte pe toata cursa, e posibil sa ai noroc la Maraton dar putin probabil la un Ultra, mai ales pentru ca te prinde noaptea

 

 

 

Cum a fost la primul meu maraton : EcoMaraton Moieciu de Sus 2016

 

Am tot vazut pe net diverse blog-uri despre prima alergare mai lunga sau pur si simplu despre un maraton deosebit. E interesant sa vezi ce au simtit si cum au reactionat alti alergatori. Pe unii poate i-ai vazut in cursa, au fost in fata sau in spatele tau, cu unii te-ai ‘’batut’’ pe o pozitie in clasament. Asa ca voi incerca si eu sa zic cum a fost la primul meu maraton : EcoMaraton 2016. Deci urmeaza povestea mea :

In primul rand am pornit cu 2 contradictii : pe de-o parte erau cei 1000 km in ultimele 6 luni, km facuti in general peste nivelul de confort. Urmarind pe Strava evolutia, cel putin pe plat sau cu urcari nu foarte mari, pregresul era evident atat la distanta cat si la viteza, dar pe de alta parte nu alergasem niciodata la munte si stiam ca la urcare e al naibii de greu si mai stiam ca habar n-am cum sa alerg la munte ca tehnica de abordat. Daca e uscat nu cred ca o sa am probleme, dar daca e alunecos va fi o provocare.

Desi ma antrenez la alergat doar din vara anului trecut, am in spate peste 50000 km pedalati in general pe MTB in ultimii 12 ani. Alergatul era inca ceva nou si cea mai lunga tura a mea a fost de 27 km in plictisitorul Baragan, dar simteam ca pot duce linistit si inca pe atat –  evident lucru valabil pentru plat pentru simplu motiv ca in afara de pantele din Tineretului si cateva ’dealuri’ de langa Fundulea (Valea Mostistei) nu stiam ce-i aia alergat/mers in panta. Asadar o parte din mine zicea ca-s IronMan ca o sa dau cu 4:30 min/km linistit, iar cealalta imi zicea ca o sa fiu varza la urcari sustinute si o sa ma tarai. Per ansamblu ambele parti au avut dreptate : au fost km sub 4 min si km de aproape 20 min/km.

Cu 2 zile inainte de maraton m-am decis sa sustin un antrenament cu pante in Bucuresti,  am avut noroc sa fie event-ul TTR72 – Tineretului 15 ture cu panta (exact ce-mi trebuia). Zis si facut ; totusi event-ul era la 20 si eu am iesit la 18 de la munca. Eram deja echipat de alergat in zona P-ta Victoriei. Ok, fac economie de M, zic, totusi nici in mersul piticului nu fac 2 ore din Victoriei in Tineretului asa ca daca tot e de alergat sa iau la rand parcurile de pana acolo : am inceput cu Cismigiu, aici am dat incet, incalzire o tura si apoi am ajuns in Izvor unde aveam dator un obiectiv pe Strava, doar 0.7 km, recordul fiind cu 4 :10 min/km, deci usor zic… dau eu ceva mai tare dar nici cat sa ma obosesc ca stiam ca mai vin pantele, apoi zic sa mai dau si o tura de Carol si ajung in Tineretului dar e abia 19 :10… asa ca mai dau o tura de lac si la km 14 zic sa ma opresc totusi, venisera cativa alergatori deja. Florin ne propune sa alegem intre pante sau 2 ture de lac. Era cam noroios pe panta dar sigur mai bine si mai scurt decat va fi la Moeciu. Evident ca am ales pantele, de aia venisem. Am tras nitel pe primele 2 ture, eram in primii 3, apoi ordinea incepe sa fie clara : pe Liviu daca il prind, nu ma mai duc la Eco (asta in cazul in care chiar eram in stare sa-l prind, instinctiv tot incerci nitel sa depasesti pe cineva mai tare), deci ma multumesc cu locul 2, iar  dupa ce depasesc majoritatea concurentilor cu o tur a am scazut de la 4 :10 la confortabilul  4 :30, am trecut de 20 km la antrenament si peste 2 zile am maraton montan. Nici nu stiu ce-i aia : nici 40 km nici 2300 m de urcat, dar totusi terminarea cu bine si intr-un timp excellent al antrenamentului imi da incredere ca nu o sa ma fac de ras. Mai mult, nu ma doare absolut nimic, deci totul pare a fi perfect.

Tura de antrenament e aici, vreo 2 km nu s-au inregistrat: https://www.strava.com/activities/566594952

Imi propun pentru Moieciu 4  ore 30, ma uit pe statistici si vad ca sunt in general oameni experimentati si destul de putini care au reusit lucrul asta. Nu conteaza, cum naiba sa alerg peste 7 min/km atata timp cat cel mai rau antrenament al meu e facut la 4 :40 si cand pot scoate lejer 20 km sub 4 :30/km (valabil pe plat evident), ma gandesc  ca o sa merg la deal cu 9-10 min/km si apoi o sa recuperez cu 3 :30 ca la vale e usor sa dai sub 4 min/km. Deci media pe la 6 :30 ar trebui, iar pe plat sigur pot mai repede.

Vine ziua de vineri, plec de la munca, ajung pe seara la Moeciu via Rucar ca nu vreau sa ma stresez pe V. Prahovei, drumul mai lung dar liber chiar mi-a placut, ma gandesc ca ar fi fain sa alerg candva Dragoslavele-Stoenesti (scurtatura de Bv cu 4 km neasfaltati). De la pensiunea aflata la 1km amonte fata de finish, ma duc sa-mi iau kit-ul si sa vad cat as face pana la start : 3 min, 53, nu-s transpirat, e ca si cum alerg de placere 4 in Herastrau – Recovery, ce tare sunt J, apoi intoarcerea… oops nu mai e la vale, 5 min/km si e greu, cum naiba, mai bine o las moale pentru maine…. Vineri seara mancarea : am tot felul de Fru-Fru-uri, energizante si mancare ‘’naturala’’, am dat o groaza de bani pe ea si cica ar fi bine sa bag mai mult inainte. Neh, la pensiune au mici si bere, regal dar bag si cateva energizante si 1 l de lichide, frate am 65 kg de la 63 normal, nu stiu cat de bine e… ma culc cu burta plina dar totusi dorm excellent. Dimineata trezire la 7 de buna voie ; mic dejun mic de data asta, ma uit pe mobil la vreme : 50% sanse de ploaie, 12 grade la ora 7 :30 dupa ce au fost doar 2 la ora 4…zic ca o sa fie cald cu spume daca o tine tot asa. Soarele de dimineata prajeste ca naiba, imi iau totusi la mine jeaca de fas in rucsacul de 5l. La 8 :30 ajung la start, ma bag in fata , vin pe la Elite, zona A, alergatori rapizi, d-aia sunt  – cica sa termini intre 4 si 5 ore…. Hm… daca fac media pe Strava la cei 1000 km de antrenamente sunt sub 3 :30 pe 40 km. Ma vad cu mai multi amici, unii chiar veterani : primesc sfaturi : nu da tare pe prima bucla ca dupa aia mori pe urmatoarele. Pe de alta parte vremea frumoasa o sa tina maxim 2-3 ore…Strategia mea era oricum sa nu ma omor pe urcari, sa merg la recovery dar pe plat si pe vale sa-i dau peste nivelul de confort ca d-aia e maraton si nu plimbare. Bucla 1 o stiam, acum 2 ani am facut-o fara sa vreau in 1 :40,: am zis sa merg si sa fac poze la concurenti, am terminat in primii 200 si mi-au dat si medalie de Cross desi nu eram inscris (am fost bandit vorba lui Robert H -si el in aceeasi situatie in 2014 dar la un nivel ceva (mult) mai inalt) – nu-mi venea sa cred ca veneau unii dupa mine desi toata tura o mersesem si mai statusem si dupa poze ; e drept, plecasem de la o pensiune mai de sus alaturi de primii…

Deci i-am zis sotiei : la 10 :20 imi faci poza cand cobor bucla 1 si pe la 1 :30 sa vii la Finish, multi se uitau ciudat la mine si ma intrebau la a cata participare sunt : le-am zis ca e prima…. Au inceput sa rada, eu n-am inteles de ce…

Incepe cursa, tin 4.30/km sa ma simt bine, stiu ca se urca incet pe asfalt dar daca nu ajung printre primii la urcarea de pe poteca voi sta la coada. Ajung in primii 100, trec raul si nu stau la coada, dar nu dau tare (ma stradui constient sa fac asta, picioarele vor sa traga, eu nu le dau voie…. dar cat le-as fi lasat daca eram la cross….Km5, primul checkpoint, constat cu stupoare ca unii se opresc, cum naiba, nici n-am transpirat, am mers la deal si acum vine in sfarsit o bucata de alergat, deci trec fara sa opresc si ma simt bine la vale : sub 3 :30 zice marele ceas Garmin 305, deci e de bine, totul merge conform asteptarilor iar la 10 :17 sunt pe coborarea abrupta, aici ma depasesc cativa alergatori si constat ca pantofi Kalenji Trail de Decathlon nu-s chiar atat de buni la aderenta pe panta mare cu noroi. De unde naiba sa stiu asta intrucat in Tineretului erau perfecti ? Ma rog, panta se termina repede, asfalt la vale si da-i sub 3 min/km , recuperez pozitiile celor ce ma depasisera la panta mare, la 10 :20 o vad pe nevasta-mea care se uita la ceas si-mi zice ca am estimat perfect, ii arunc ruxacul cu geaca de fas ; imi dau seama ca va ploua dar stiu ca geaca de fas ma va incetini si nu ma va apara de poaie, mai mult, va tine apa rece pe mine, deci aleg sa alerg doar cu centura cu tel. mobil (din fericire subacvatic, dar asta aveam sa aflu in curand). Bucla 2 incepe cu o urcare pe un noroi nasol dar totusi tin un pas sustinut, eram perfect odihnit dupa bucla1. Apoi ma intalnesc cu Claudiu R, il stiu de pe Strava, e mai tare ca mine, dar mergem alaturi vreo 2-3 km, stam de vorba, e super ok, urmeaza apoi coborarea catre C. Gradistei, iarasi ma pun in fund, incep sa fiu depasit, clar pantofii sunt problema, dar acum n-am ce sa fac, asa ca o iau incet. Ajung la asfalt, poezie, da-i la deal cu 4 min/km, e mai usor decat sa te tarasti pe fund la coborare, evident recuperez pozitiile pierdute si culmea e ca nici macar nu obosesc ; checkpoint si apoi iarasi urcare, e mai bine urcare decat coborare. Mergem toti in pas sustinut, vad ca as putea chiar un pic mai tare ca majoritatea, nu gafai, imi e cald dar nu excesiv, ploua marunt dar fiind in padure nu deranjeaza, pe jos e umed dar nu e noroi, inca exista aderenta buna. Apoi incepe ploaia torentiala si eu sunt pe coborare la bucla 2, cineva ne face semne disperate sa incetinim, urmeaza o panta abrupta plina de noroi, reusesc sa incetinesc dar tot pic in noroi, de aici o iau catinel pe posterior, incerc sa ma ridic, flop, nu are nici un rost. Intre timp concurentii ma prind si trec pe langa mine, frustrant dar n-am ce-i face…poate mai jos e mai bine…. Ma rostogolesc incet la vale, vad Moieciu si ceva ce seamana a drum practicabil, ma ridic si bag mare, gata bucla 2 dar au trecut 3 ore si 10, m-a costat cel putin 10 min baia de noroi. Calculasem sa ies cel tarziu la 3 oredin bucla 2, dar … poate recuperez pe a 3 a; am  200 m de asfalt, simt ca incep sa prind aripi, dar apoi incepem sa urcam spre bisericuta, panta e ok, nu e foarte abrupta., dar este noroi la greu si ploaie, vad ca nici cei ce au pantofi de munte nu forteaza, toata lumea merge, incepe sa-mi fie frig; merg prea incet, incerc sa-i dau mai tare,alunec si vad ca e inutil sa ma stradui sa-i dau mai tare, imi e frig dar nu deger, o sa-i dau mai tare la plat si la vale. Sunt ok la picioare, doar ca nu prea mai pot sa-mi misc degetele de la maini. Incep sa merg si sa fac exercitii pentru maini, ma incalzesc si ma simt bine ; am ajuns sus la checkpoint, vreau ceva cald, o voluntara imi ofera ceaiul ei, ii multumesc, mai iau o banana si cateva crantanele, nu simt nevoia de glucoza sau energizant, mai degraba de caldura intrucat alerg subturat. Ajung pe portiunea de plat si zic sa mai recuperez : ma uit la ceas 5 :50 pe km, ce naiba e asta , incerc mai tare, simt ca ma rup  5 :45, nu merita, raman la 6 si ajung la checkpoint-ul inainte de urcarea finala. Aici iau glucoza, bag 2 isostar-uri, stiu ca ultimul hop, e 3 :45 si inca 9 km, teoretic m-as mai incadra in 4 :30 (evident calculez tot la plat -20%). Incep sa urc pe Gutanu, merg dar merg incet, maresc ritmul dar simt ca nu mai pot, ma calibrez undeva unde imi e bine si nu imi e frig. Incep sa aud sunete ciudate. Nu e nimeni in fata, nimeni in spate, ma gandesc ca daca apare un urs sa ma fiu in stare sa o iau tare la vale pana la checkpoint-ul antererior, dar nu e cazul, cu greu ajung sus, ninge, asta e bine, mai bine decat ploaie, concentratia de apa din tricoul meu scade nitel. Incep coborarea, depasesc instant un concurent ce astepta ceva cred… sau nu se prinsese ca nu mai e urcare, ma uit la ceas 4 min si ceva pe km, hai ca e bine, daca o tin asa ma incadrez in timpul propus, 3 km trec in 14 minute, super au mai ramas doar 3 dar deja e au trecut 4 :25, daca trag si e usor poate scot 4 :40, dar coborarea finala e plina de noroi, sunt din nou in fund, ma tarasc, imi e frig pe bune acum, vreau sa ma misc si pantofii nu ma lasa, dau din maini din nou ca sa ma incalzesc, ajung pe asfalt, ma uit la ceas 4:48, cum naiba am coborat rahatul ala de panta in 10 minute ? Ma depaseste cineva pe ulita plina de noroi din Moeciu, asta nu suport, dau de asfalt deci sprint, reusesc sub 2 :30 min/km, mama lui de noroi si de adidasi ;  vad oamenii de la finish cum se misca extrem de repede, parca sunt pe bicicleta sau ?… Gata, adica gata ? pai de ce, eu mai vreau, daca tin sub 3 min/km inseamna ca sunt la max 80% din cat pot, dar e gata, mai pot alerga decat cel mult pana la pensiune. Genial, am tras tare pe ultimii 300 m si nu cred ca mi-a mai facut nimeni poza. Ma suna Cristina (sotia) : -Unde ai intarziat 18 minute. Am stat la taifas in noroi zic. Apoi ma felicita si ma asteapta cu masina incalzita, ma bag in masina, scap de tricou, 25 de grade uscate de la 5 cu umiditate 90%; incep sa-mi simt degetele de la mana ; e o lume perfecta. Luiza (fata de 6 ani) zice : tati, unde e medalia ? I-o dau si ea e tare multumita, mergem spre pensiune, vreau sa-mi bag mainile in apa calduta, in rest ma simt minunat, probabil nu as mai fi alergat inca 40 km, dar  inca 20 tineam sigur, doar aderenta sa existe. Track-ul pe Strava e aici : https://www.strava.com/activities/568123221 – sunt mandru ca e tura cu cei mai multi km, cu cea mai mare diferenta de nivel facuta cu niste adidasi nepotriviti conditiilor meteo, desi daca era uscat cred ca erau buni si as fi fost foarte aproape de timpul propus 4:30.

Pe seara o alergare usoara, incep sa ma resimt dar nu e nimic grav, ma simt mai bine ca dupa Semimaratonul Bucuresti de unde 2 zile abia am mers. De fapt Semi Bucuresti si Eco Moeciu sunt singurele competitii la care am participat pana acum. Spre seara ma vad cu amici, colegi, constat ca timpul meu e mai bun decat al lor, dar eu am 2 nemultumiri si 2 lectii de invatat : trebuie sa invat sa ma misc repede pe munte, in special pe coborarile abrupte, imi trebuie echipament adecvat de munte (pantofi cu adevarat de trial), dar pentru asta exista editia viitoare, unde sper sa scot 4 :30 sau cine stie, poate imi propun ceva si mai ambitios, macar 4:20.